Astăzi cu Iulia Pietruschevici

Cum mă re-imaginez eu?

“Sunt un om obișnuit – mama, soție, antreprenoare, manager. Sunt pasionată de munca mea, dar de 10 ani, de când au venit copiii, a trebuit să învăț să-mi drămuiesc timpul altfel. Credeam că am văzut tot ce era de văzut la acest capitol, însă vremurile pe care le trăim mi-au arătat încă o dată în plus că niciodată nu le stii pe toate …”

Adevarul gol-goluț și spus foarte concis este „Nu știu.“

Recunosc că nu reușesc să am starea de zen în care gândurile mele să se așeze cuminți și ordonate la locul lor. Am în schimb de-a face cu o bătălie zilnică cu sute de gânduri haotice, care toate încearcă să se facă auzite mai tare; rezultatul e un vacarm năucitor. Gama de subiecte la care mă gândesc e foarte diversă:

“Ajung 2 pâini, sau să iau trei? Când ies din nou la cumpărături?“

“Să mă duc azi și la bancă, sau o fi aglomerat?”

„Oare copiii studiază atent, sau se uită la youtube în timp ce profesorul vorbește?”

“Cu ce le umplem timpul copiilor, acum că nu mai fac tenis, fotbal și înot?”

“Oare părinții mei chiar stau cuminți acasă, așa cum îmi spun mereu?”

“Ce aș mai putea face ca să câștigăm un pic de business în perioada asta, ca să asigurăm continuitatea afacerii?”

“Care ar fi cele mai utile lucruri pe care le-aș putea face ca să-mi ajut colegii să treaca mai ușor prin încercarea aceasta?”

“Oare până când o să fie stare de urgență?” etc.

Avem trei săptămâni de când am trecut pe lucrul de acasă. Din punct de vedere tehnologic, nu e nici o diferență față de mersul zilnic la birou – tot ce avem nevoie se poate accesa electronic. Vorbim între noi la telefon, ne trimitem mail-uri, mesaje pe WhatsApp, etc. Deci teoretic nu e nimic diferit … atunci de ce simt că sunt total ineficientă? De ce am senzația că nu reușesc să cuprind totul, deși am mult mai puține de făcut pentru serviciu din cauza încetinirii activității economice? De ce mă simt asaltată și “supra-comunicată”, dacă nu-i văd la față zilnic decât pe copii și pe soț? Ce-i cu paradoxul ăsta în care ce am de făcut e în același timp “prea mult” și “insuficient”??

În această dimineață însă am avut un moment de “Aha!” citind acest articol How to avoid burnout amid a pandemic, scris de Bryan Lufkin, sursa: bbc.com.

E foarte diferit și “contra curentului” față de ce circulă zilele acestea în media. Pe mine însă m-a ajutat foarte mult, pentru că m-am regăsit în el. Am înțeles că nu sunt “defectă” pentru că sunt ineficientă și că trebuie să fiu îngăduitoare cu mintea și sufletul meu în această perioadă.

Am trimis articolul și colegelor mele – și ele au avut aceeași reacție ca și mine. Mai mult, am realizat împreună că majoritatea oamenilor din business cu care vorbim în perioada aceasta sunt bombardați continuu de call-uri, videoconferințe, training-uri online, etc., probabil în încercarea companiilor pentru care lucrează de a-i ține ocupați, implicați și conectați la companie. Nu e rea-credință, dimpotrivă – am citit în ultimele săptămâni zeci de articole care îndeamnă la comunicare asiduă, pornind de la premisa ca oamenii se înstrăinează altfel. Soluția ar putea fi “less is more” (așa cum l-a parafrazat colega mea Ileana pe Robert Browning) – în bombardamentul informațional și emoțional în care trăim, trebuie să ne ajutăm unii pe alții să reducem “zgomotul” – haideți să comunicăm, însă cu măsură și doar despre lucrurile esențiale. În rest, trebuie să păstrăm loc și pentru gândurile noastre – multe, haotice și gălăgioase … poate încet-încet se vor liniști și ordona și ele!

Iulia Pietruschevici conduce echipa Iventa în România, partenerul de încredere al multor companii în ceea ce privește soluțiile profesionale legate de oameni. Prin tot ceea ce facem construim relații pe termen lung bazate pe calitate excepțională și încredere.

Pe Iulia o puteți găsi aici:

https://www.iventa.eu/romania/

Author: reimagine