Astăzi cu Monica Tatoiu

Multe persoane încă vă asociază cu imaginea Oriflame România, dar cine este și ce face Monica Tatoiu dincolo de Oriflame?

Vândutul de cosmetice în sistem mutilevel a fost o etapă de 15 din viața mea care mi-a adus și bucurii și deziluzii. Dar înainte de toate a fost o perioadă de învățare a unor lucruri la care nu aș fi avut acces altfel. Cum funcționează corporațiile, bursele și cum circulă banii și profiturile. Puțină lume este interesată de ceilalți 15 ani din viața mea în care am fost profesor și mai ales cercetător în domeniul geometriei diferențiale, cercetare finalizată cu un doctorat în teoria câmpurilor în care am demonstrat că într-un anumit model matematic  curbura spațiului nu mai este constantă. Nevandabil subiectul în mass media. Cei deranjați de vocea mea critică mi-au controlat la sânge doctoratul și nu au găsit nimic de atacat. Monica Radivoievici Tatoiu este citată și astăzi în lucrări internaționale pe această temă. Teoria matematică a stat la baza unui doctorat ulterior în științele educației – rezultatul a apărut la Curtea Veche cu titlu „Profesorii și Pedagogia”. Așa mi-am descoperit apetitul pentru scris, apetit la care nu am renunțat până astăzi. Călătoriile de învățare au fost ocupația mea în ultimii 10 ani. Sunt pasionată de istorie, geografie, mediu și psihologia mulțimilor. Ultima carte, apăruta la RAO, colecționează o parte din editorialele pe aceste teme sub titlul „Anotimpurile minciunii”. Monica Tatoiu își dorește imposibilul. Să știe cât mai mult. Să înțeleagă dincolo de propagandă și să nu uite că istoria se repetă.

Ce recomandări aveți pentru antreprenorii din România ca să treacă cu bine prin această perioadă?

Să se pregătească pentru o redirecționare a cererii către produse și servicii de bază. Consumul se va contracta în următorii doi ani.  Populația va sărăci. Piața de publicitate se va contracta proporțional. Televiziunea va avea soarta produselor pe suport magnetic. Creativitatea va fi cuvântul magic. Afacerile cu costuri mici își vor reveni primele. Mai ales cele din industria alimentară și curierat. Afacerile de mâine nu vor mai fi axate pe birouri cu sute de angajați. Mall-urile și marile magazine vor avea soarta comerțului din SUA unde de doi ani acestea se închid accelerat. Comerțul on line va crește proporțional cu piața de publicitate on-line. Consumatorii de pe aceste piețe au alt profil, deci publicitarii vor trebui să se reinventeze.  În condițiile în care mobilitatea populației se va reduce, loializarea unor echipe de angajați inteligenți și creativi precum și fidelizarea clienților prin mesaje personalizate de fond nu de formă îi vor departaja pe supraviețuitori de falimentari.

Filmele sau cărțile sunt o evadare mai bună? Și care sunt 3 recomandări pentru categoria aleasă sau ambele?

Filme vs Cărți. Depinde de vârsta subiectului și de obiceiurile sale  de consum. Generațiile care au crescut cu telefonul mobil și pc-ul nu au același apetit cu generația care nu a avut aceste alternative. Lectura unei cărți necesită un efort de imaginație cu care cei de 20-30 de ani nu sunt obișnuiți. Sistemul de învățământ românesc din ultimii 30 de ani nu a făcut nimic pentru a dezvolta interesul elevilor pentru lectura de calitate. Așa ajungem la răspunsul la întrebarea avem timp? Ce facem cu el? Acum când familia este obligată să stea împreună zile în șir se poate recupera ceva din pierdere. Dacă ar fi să fiu părinte acum, cu copil la vârsta adolescenței, aș alege filme din anii nebuni, ’60, când a început detronarea valorilor societății convenționale și aș discuta pro și contra cu argumente cu copilul meu. Miturile acelor vremuri dau astăzi roade bune sau otrăvitoare. Filmele mele favorite : Blow-up  în regia lui Michelangelo Antonioni, Al 41-lea (1956) un film cum numai rușii pot face, despre dragoste si datorie și A bout de souffle, în regia lui Godard, primul film al lui Belmondo .

Cât despre cărți am o listă nesfârșită. Mă gândesc la ele ca la prăjiturile dintr-o boulangerie din Provence. Eloy Martinez, Zborul Reginei, despre corupție, moguli, mass media, dragoste și moarte. Sărbătoarea Țapului, Mario Vargas Llosa și Imposibila ușurătate a ființei, Milan Kundera.

Cât despre cărți am o listă nesfârșita. Mă gândesc la ele ca la prăjiturile dintr-o boulangerie din Provence. Eloy Martinez, Zborul Reginei, despre corupție, moguli, mass media, dragoste si moarte. Sărbătoarea Țapului, Mario Vargas Llosa și Imposibila ușurătate a ființei, Milan Kundera.

Ce credeți că ne învață situația prin care trecem #împreună?

Vă spun ce am reînvățat eu care am trăit în comunism. Nimic din ceea ce am astăzi nu este etern. Începând cu viața. Totul poate să dispară într-o noapte, furat de hoții de destine sau de natura dezlănțuită. Și eu trebuie să merg mai departe. Să supraviețuiesc cu demnitate. Și mai ales să nu risipesc nici o clipă din această viață care, raportată la timpul universal, este o clipă. Mama îmi spunea mereu că „orice învăț are și dezvăț”, iar tata adăuga pragmatic „Doar proștii se plictisesc”.

Cum vi s-a schimbat viața de când a început pandemia?

La mine a fost o întâmplare fericită. Cu un an înainte, așa cum fac de obicei când călătoresc, pentru că este mai ieftin, mi-am rezervat 3 săptămâni în Réunion la niște prieteni care au o casă pe malul mării, pe plaja din Saint Pierre, Réunion. Aici s-a născut  Michel Houellbecq unul din scriitorii pe care îi iubesc. De fapt așa am ajuns aici prima dată acum 3 ani. Am plecat din țară pe 15 martie. Pe 17 martie s-a decretat starea de necesitate și din 3 săptămâni se vor face probabil 2 luni întrucât s-au suspendat zborurile de la Paris către București, iar din Réunion avem doar un zbor pe săptămâna din 30 Martie. Eu cred că mi s-a schimbat în bine. S-au închis restaurantele așa că nu mă mai îngraș pentru că gătesc eu. S-au închis centrele de scuba așa că nu mai risc să mă mănânce rechinii. Nu mai poți face excursii așa că nu m-a prins vulcanul făcând poze pentru facebook când a început să erupă acum o săptămână. Am reînvățat să gătesc, să spăl, să fac curat. Am devenit doctor în Sudau. Mi-am făcut noi prieteni printre peștii din lagună. După 37 de ani de căsătorie am redescoperit cât de deștept este soțul meu și cât de nebuni am rămas. Noaptea cu lanternele la căutat morene. De ce să fie rău dacă poate să fie bine?

Statul acasă – un răgaz bun sau un motiv de anxietate?

De ce să îți fie frică? Doar de gândurile tale. Mama îmi spunea întotdeauna când mă revoltam, că nu trebuie să mă frământ decât pentru lucrurile pe care le pot schimba eu cu mintea și munca mea. Frica și credința în Dumnezeu fac parte din mulțimi disjuncte. Oamenii care au credință sunt liberi de frică. Pentru că știu că nu sunt singuri și părintele iubitor nu îi împovărează cu mai mult decât pot duce. Și mai știu din matematică faptul că orice funcție continuă are puncte critice. Depinde doar de mine ca un punct de minim să se transforme într-un punct de inflexiune. Se modifică doar concavitatea. Să fim creativi. După ce am mâncat fructe de mare putem să reinventăm cartofii prăjiți și să fim fericiți adăugând o conversație spumoasă la masă.

Un loc/spațiu de care vă e dor și pe care îl veți revizita cu prima ocazie.

Puglia, Italia. Cu livezile de măslini și strugurii gustoși. Cu oameni muncitori și demni. Cu peisaje de poveste.

Ce sfaturi aveți ca părinte al unui copil care este adult?

Lăsați-i să își aleagă calea. Lumea în care vor trăi ei nu mai este lumea pe care voi o înțelegeți. Instinctul lor de conservare îi va salva dacă ați plantat corect semințele valorilor. Ei le vor reinterpreta și vor redesena lumea. Mărginiți-vă la a îi iubi și a vă ruga pentru ei, pentru înțelepciune și sănătate.

Cum vă reimaginați societatea românească post pandemie?

Până la sfârșitul anului societatea va fi divizată de campanile electorale. Vor fi acuze din toate părțile în condițiile în care sărăcia tot mai mare va acutiza „lupta de clasă”. Oamenii vor căuta miracole și asta va adânci criza. Salvarea va fi individuală deoarece sistemele birocratice ineficiente au inerția lor distrugătoare. Nu mă aștept ca să câștige gândirea critică în defavoarea instinctului de turmă speriată care va galopa ucigând mai mult decât boala.

Cum să ne informăm corect din mass-media?

Informația este ca produsul de la raft în magazin. Multe la fel. Prețuri diferite, producători diferiți cu marje de profit diferite. Le analizez pe fiecare și aleg ce achiziționez după criteriile mele de selecție. Cuget deci exist. Refuz să decidă alții pentru mine. Citesc cât mai mult și aleg după ce gândesc și analizez. Acum propaganda este în floare.

Cum vă mențineți optimismul la cote maxime?

Am trăit 64 de ani la maximum fiecare clipă, și bună și rea. Mai am de trăit mult mai puțin. Ar fi o dovadă de prostie să irosesc această avere cu gânduri negative și frici inutile. Oamenii pesimiști nu au aceeași energie ca aceia care privesc jumătatea plină a paharului. Lipsa de optimism distruge creativitatea de care o să am nevoie ca de aer în anii care vin.

Ați mai trecut prin situații similare din punct de vedere economic și social? Care sunt lecțiile de atunci pentru acum?

Am avut o copilărie grea cu mama fiică de deținut politic și tata dat afară din armată pentru asta. Am făcut prima baie în cadă la 16 ani. Refugiul a fost educația și cărțile. La moartea tatei în noiembrie ‘89 s-a închis robinetul cu bani și a trebuit să preiau responsabilitatea întregii familii. Nu am disperat și am făcut ce am putut. Și Dumnezeu a pus umărul și am ajuns unde sunt acum muncind așa cum am învățat din familie. Dacă nu disperi vezi întotdeauna soluția. Doar plângăcioșii mor în genunchi.

Author: reimagine