Astăzi cu Bogdan Anicescu

Pe Bogdan Anicescu nu aveți cum să nu îl știți. Este omul frumos care a devenit „vocea” comunității Surzilor, fiind interpretul în limbaj mimico-gestual, mereu prezent la declarațiile autorităților. Are 31 de ani, este absolvent de Psihopedagogie Specială și este interpret în limbaj mimico-gestual în cadrul Asociației Naționale a Surzilor din România.

Situația de criză prin care trecem te-a transformat într-un om super îndrăgit pentru publicul larg, fiind interpretul în limbaj mimico-gestual de la conferințele Guvernului și ale MAI. Cum ți s-a schimbat viața de când a început toată nebunia asta?

Am apreciat răspunsul pozitiv al majorității față de ceea ce s-a întâmplat la acest nivel. Sunt două direcții principale: una personală și una generală. La nivel personal am primit foarte multe mesaje de susținere și de felicitare pentru ceea ce fac, însă dincolo de toate acestea m-a interesat cel mai mult răspunsul la nivel general – adică, faptul că majoritatea auzitoare devine mai familiarizată cu ceea ce înseamnă comunitatea Surzilor, limba semnelor, necesitatea de a avea interpreți. Eu unul nu sunt altcineva decât persoana care a primit această responsabilitate ca angajat al Asociației Naționale a Surzilor din România, A.N.S.R. fiind cea care a inițiat acest demers către autoritățile centrale înainte de instituirea stării de urgență. Orice alt coleg interpret în locul meu ar căuta de asemenea să facă cea mai bună treabă posibilă deci nu am de ce să îmi asum vreun merit personal deoarece aceste lucruri se fac mereu în echipă. Viața mi s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind mai ocupat acum decât eram înainte cu toate că stau mult timp acasă. Încerc să gestionez timpul pe care îl am pentru a face foarte multe lucruri și uneori simt că nu reușesc, dar fiecare om are propriile dificultăți. În rest, este un moment unic în istoria de după cel de-Al Doilea Război Mondial, desprins parcă din filme. Dar e poate și o șansă de a înțelege mai bine ce contează cu adevărat, unde suntem la nivel de cooperare și ce trebuie făcut în viitor.

Cum „traduci” muzica pentru persoanele hipoacuzice? Redai efectiv doar versurile piesei sau și interpretezi starea unei piese, sunetele?

Acesta este un domeniu relativ nou pentru mine, avem în țară persoane mai experimentate în acest sens. Însă un moment cu adevărat istoric s-a petrecut în 2019 când, prin sprijinul Mastercard, Amber Galloway Gallego, cea mai faimoasă interpretă a muzicii din lume, a fost în România pentru festivalul Electric Castle dar și pentru un seminar privind această formă de interpretare. Am participat și eu alături de mai mulți interpreți și am avut cu toții ocazia să înțelegem mult mai bine fenomenul. Până la Amber, ne imaginam și pregăteam interpretarea unei melodii preluând versurile și redându-le în limba semnelor. Dar acest lucru este ca și când am asculta o melodie în engleză, iar apoi am recita, ca o poezie, versurile în limba română. Dar muzica înseamnă mai mult de atât: ce se întâmplă cu instrumentele, cu ritmul, cu intensitatea momentului artistic? La acest capitol am avut foarte mult de câștigat după întâlnirea de anul trecut, deoarece noi am putut să trecem la un alt nivel și să integrăm sunetele, emoțiile și versurile astfel încât să creăm o experiență complexă și plină de sens. O greșeală frecventă este să considerăm că fără urechi nu ne putem bucura deloc de muzică, sau mai ales de un concert. Dar uităm de vibrații, de atmosferă, de mesajele transmise, de intensitatea sunetelor care se pot reflecta în expresiile faciale. Și pentru că am deviat de la întrebare, mă întorc și precizez că preluăm ritmul muzicii, redăm sunetele produse de instrumente în funcție de cât de intense sunt ele, căutăm să arătăm că există mai multe instrumente folosite (de exemplu o chitară dar și tobe, clape) și bineînțeles, redăm versurile în limba semnelor cu adaptările necesare. Accesiblizarea la acest capitol a cunoscut progrese deosebite, existând mai multe concerte adaptate cu interpreți români la festivaluri precum Summer Well și Afterhills în 2019, dar și alte evenimente precum The Artist Awards sau concerte ale formațiillor Byron, Robin and the Backstabbers sau The Mono Jacks, toate cu sprijinul Mastercard. Sperăm să vedem cât mai multe astfel de lucruri în viitor.

De ce îți e cel mai dor din viața ante pandemie? Un loc, o persoană, un gest precum îmbrățișatul, șamd.

Având în vedere că statul acasă nu mă afectează psihologic aproape deloc, probabil mersul la cinema este lucrul care îmi lipsește în acest moment, exceptând dorința de a mă reîntâlni cu cei din familie, desigur. Atunci când merg la un film reușesc să mă deconectez cu adevărat de ce se întâmplă; se sting luminile, stau confortabil și aștept să evadez două ore. În afară de acest lucru, îmi doresc să pot reveni liniștit la birou, să interacționez din nou cu membrii, cu beneficiarii care cu siguranță ar avea multe de povestit și ei. Nu în ultimul rând, sper să nu îmi fie afectat concediul de odihnă, deoarece nu mă văd încă un an fără o vacanță autentică, de măcar două săptămâni.

Cum îți explici faptul că știrile nu sunt prezentate și cu un interpret în limbajul mimico-gestual în mod curent?

E important să nu pierdem din vedere progresele făcute la acest nivel, din 2014 încoace de când s-a modificat Legea Audiovizualului. Personal, lucrez la Știrile Kanal D alături de Marieta Negru iar mai multe televiziuni au adoptat această măsură legală. Pot să discut doar despre postul unde sunt colaborator iar condițiile de acolo pentru noi, interpreții, sunt foarte bune. Desigur, sunt încă progrese care pot fi făcute la nivel de accesibilizare la nivel național dar lucrurile stăteau foarte rău acum 7-8 ani, prin comparație. Ar fi de asemenea necesar să putem beneficia, poate, de programe speciale de pregătire pentru tipul acesta de interpretare. Cât despre aceste comunicări ale autorităților, într-adevăr, nu s-a pus foarte mult accent pe asigurarea interpretului dar contextul absolut unic în care ne aflăm a creat șansa de a conștientiza mai bine nevoile comunității Surzilor. Probabil va fi bine după depășirea acestui moment, eu unul sunt optimist. De asemenea, trebuie spus că nu există foarte mulți interpreți la noi în țară, deci pentru a se generaliza această practică eu consider că Guvernul trebuie să aibă unul sau doi interpreți care să nu facă acest lucru la modul secundar, ci să fie locul lor de muncă stabil.

Ce crezi că ne învață situația prin care trecem #impreuna – pandemia?

Îmi place să cred că ne învață să ne concentrăm mai mult pe lucrurile care contează cu adevărat: sănătatea, familia, prietenii, solidaritatea. De asemenea, sper că este ocazia ideală să înțelegem că nu putem să facem orice, că suntem muritori și că adevăratele pericole nu țin cont de caracteristici individuale precum culoarea pielii, abilitatea de a auzi, statutul social și altele ca acestea.

Povestește-ne despre aplicația Voci pentru mâini.

Pentru mine, „Voci pentru Mâini” reprezintă viitorul interpretării în limba semnelor cel puțin până la un anumit nivel.  Aplicația presupune solicitarea unui interpret prin apel video, astfel încât o persoană surdă care ar avea nevoie de acest serviciu să nu aștepte până când un interpret devine disponibil pentru a fi prezent fizic undeva. De multe ori așa ceva poate fi imposibil. Sunt foarte puțini interpreți în țara noastră, sunt peste 20000 de persoane surde și mii de instituții sau companii care ar avea nevoie sau (în multe cazuri) sunt obligate legal să asigure interpret. Astfel, această variantă este din punctul meu de vedere una ideală pentru a acoperi acele situații în care un interpret nu poate fi de față. Aplicația nu își propune să înlocuiască intepretarea față-în-față, ci să o diversifice, să o „acompanieze” și să „normalizeze” activitatea în sine: mai precis, să nu ne mai gândim că un interpret e necesar doar în situații oficiale precum la tribunal, la poliție sau la starea civilă, ci și atunci când o persoană surdă vrea să cumpere un televizor și are unele întrebări, sau când își dorește să înțeleagă complet ceea ce administratorul blocului îi transmite. Orice persoană surdă care acceptă și respectă termenii și condițiile de utilizare poate să fie beneficiar și să aibă un cont, iar acest lucru e valabil și pentru interpreți. Pe de altă parte, instituțiile pot să asigure acest serviciu în nume propriu atunci când o persoană deficientă de auz se prezintă și nu are din diverse motive această aplicație pe telefon.

Un film și o carte care te-au inspirat în viață.

Greu de spus, depinde de multe ori de momentul în care sunt întrebat. Recunosc că nu citesc regulat, este unul din regretele mele. O carte la care mă gândesc când vine vorba de inspirație este „12 Reguli de Viață” de Jordan Peterson. Poate și la nivel de cod de disciplină. La capitolul film, primul „Rocky” se încadrează bine în această categorie.

Obiceiuri noi & simpatice dezvoltate în această perioadă pentru a-ți menține o stare de bine.

Nu pot să spun că mi-am făcut un obicei nou în această perioadă, deoarece statul acasă nu mă deranjează prea mult în general. Dar aș putea menționa că încerc să mă axez pe ceva pozitiv. Adică, evit să văd un film deprimant, urmăresc clipuri amuzante sau mă uit la „Tom și Jerry” de exemplu. Am avut ocazia să petrec mai mult timp jucându-mă cu pisicile, sau ascultând Bob Dylan, sau jucând niște șah.

Cum îți explici faptul că într-un fel datorită (și nu din cauza pentru că efectul este unul pozitiv) pandemiei și poziției tale de interpret la conferințele autorităților ai ajuns o „voce” atât de puternică pentru comunitatea hipoacuzicilor din România?

Probabil societatatea largă nu este familiarizată cu ceva ce trebuie să fie absolut normal. Sunt un simplu interpret, nu mă consider un lider sau cu atât mai puțin un erou. În ciuda tuturor aspectelor negative legate de pandemie, a existat această oportunitate de a face mai cunoscută situația persoanelor deficiente de auz în general și a comunității Surzilor în special. Încerc doar să fac tot ceea pot eu la acest moment pentru a susține demersurile noastre. Este o șansă de a pune în lumină asemenea lucruri. Dar să nu uităm de motto-ul „Nimic pentru noi fără noi”, valabil și pentru persoanele surde. Noi, auzitorii care lucrăm cu și pentru persoanele cu deficiențe de auz, nu putem să fim cei care să ia decizii în locul acestora, sau care să conducă lupta lor. Însă alături de ei putem face foarte multe.

Îți era mai confortabil înainte când nu erai o figură publică pentru o țară întreagă?

Da, cu siguranță! Nu sunt foarte comunicativ, nu mă simt atât de confortabil în această postură dar știu că am o responsabilitate. Pe de altă parte am experiența Știrilor Kanal D de peste 5 ani. Vreau să fiu cea mai bună versiune a mea și să devin un sprijin real. E tot ce contează.

Author: reimagine