Astăzi cu Cristina Demetrescu

Bagajul meu de informații este format din ceea ce am trăit, ceea ce am citit și ceea ce am învățat de la alții. Pentru a sta în fața unor oameni cărora se presupune că le poți schimba direcția de viață, trebuie să îți dobândești acel loc și uneori, pentru asta, te naști așa sau treci prin probe de foc. După ce ajungi să ai un astfel de merit, încep încercările pentru a-l menține. Ultima încercare va fi atunci când vei completa ce lași în urmă, fără a compromite nimic din efortul de a zidi. Cred și acum, așa cum am crezut atunci când am urmat acest drum, că meseria de astrolog este cea mai frumoasă meserie din lume.

De la absolventă a facultății ASE București la astrologie. Cum ai ajuns să îți reIMAGINEZI astfel traseul profesional?

Nici acum nu am încetat să fiu uimită de întorsătura pe care au luat-o lucrurile. Uneori mai povestesc despre asta, din dorința de a retrăi totul. Este una dintre cele mai ample schimbări din Destinul meu, dar să știi că atunci când pomenesc de Destin, eu cred că lucrurile așa aveau să fie. Mereu mă vedeam cu ochii minții de copil, până târziu, când s-a produs schimbarea, la 30 de ani, stând în fața unor mase de oameni, doar că nu le vorbeam. Ciudat, le cântam. Și în viața reală, nu doar în vise, eu nu prea vorbeam, pentru că doar cântam. La 16 ani, în timp ce repetam cu niște colegi de trupă, pentru serbarea de sfârșit de an la Sf. Sava, Bălcescu pe atunci, am avut un vis care mi-a spus că nu voi fi niciodată artistă. Mi-a tradus asta o carte de vise în franceză. Într-adevăr, noi nu am urcat pe scenă. Cu o lună înainte de Revoluție, eu și prietenele mele am returnat cartea de vise la Biblioteca Centrală Universitară, de unde o împrumutasem și uite așa a ars și s-a făcut scrum unul dintre cele mai importante Oracole din viața mea de adolescentă. La ASE m-am dus pentru că erau locuri multe, mai ales la Contabilitate. Să intru din prima era obligatoriu! Așa că în tot Bucureștiul nu era secție cu locuri mai multe ca la Contablitate. Am zis că 500 de locuri îmi ajung să devin studentă. Am calculat bine, încă o fac. La serviciu, mai ales în ultimii ani, în care am profesat ca economist, primul lucru pe care îl făceam când porneam calculatorul de pe birou era să deschid șapte ferestre cu horoscoape și alte informații utile vieții unui tânăr aflat în explorare. Deconturile, salariile, furnizorii, puteau să aștepte. Stelele nu! Aveam și acasă două agende cu te miri ce. Zodii, numere, vise, calcule complicate din vieți anterioare, eram mistică, dădeam în cărți, chiar și la școală făceam asta, în timpul orelor. Mereu stăteam în ultima bancă. Eram solicitată! Vezi, semne sunt în viață! Ochi să ai! Pe la 28 de ani când am realizat că nu am nicio perspectivă cu economia, pentru că nu mă motiva, nu voiam să fiu șefă, ca alții, am simțit, în același timp, și că este prea târziu. Deja începuse să mă roadă pe dinăuntru, simțeam că mor în fiecare zi când plecam spre birou. Nu știam în ce direcție să o iau, deși Astrologia cred că a fost mereu acolo, cu mine, doar că nu o vedeam ca pe o variantă. Cum mi-am schimbat viața? Atunci când am început să văd negru în fața ochilor și am început să mă rog în fiecare zi pentru a fi ajutată să trec pragul dintre o viață în care nu mă mai regăseam, într-una în care să renasc. Acum știu ce înseamna asta, atunci chiar ceream ceva ce nici măcar nu înțelegeam. Când nu am mai putut, m-am lăsat așadar în voia lui Dumnezeu. A fost o forță care m-a strivit și m-a obligat să găsesc soluții. A fost stare de alertă, cred, devreme ce nu mai dormeam nici nopțile, iar asta a durat doi ani. Concediul de maternitate m-a ajutat să fac liniște în viața mea și într-o bună zi să deschid ușa magică. Credeam că trebuie să învăț de la cineva, să caut un Maestru, dar cum acesta nu se arăta, am înțeles că trebuie să învăț singură. Am cumpărat cărți, iar șapte luni de zile am citit non stop.  Apoi totul a început să vină de la sine. Site-ul, primul client, prima invitație la televiziune. Am mai citit apoi încă 4 ani, iar în total a fost ca o a doua facultate. Nu exagerez când spun, deși lucrez singură de atâția ani, am sentimentul că am avut mereu o echipă invizibilă care m-a ajutat, m-a organizat, m-a coordonat.

Astrologia nu înseamnă că te uiți frumos la stele și ai viziuni despre ce se va întâmpla. Presupune o muncă reală, o cercetare & observare a obiectelor cerești și cu siguranță multe alte aspecte. De ce crezi că, deși la început, adică de pe vremea Mesopotamiei, astrologia era văzută ca o știință, însă cu timpul, și-a pierdut acest statut?

Astrologia este cu adevărat o știință, dar este o știință superioară, spirituală, celestă, adică este nevoie de ceva în plus ca să o poți accesa. Unii spun că biserica ar fi vinovată pentru scepticismul oamenilor în materie de astre, dar biserica nu este stăpână pe mintea și sufletul nimănui, doar Dumnezeu și omul însuși. Dacă o să îți spun că una dintre cele mai puternice confirmări, chiar de la început, am avut-o tot din biserică, probabil că poate părea bizar. La startul unui drum se presupune că ai cele mai mari încercări, piedici, atunci când vrei să urci trepte și apar cei care te pun la încercare, care vor să te facă să te clatini, să te îndoiești. Ei au rolul lor, fac parte din scenariu. Știi cum e, salută-i și mergi mai departe. Întâmplător sau poate nu, aflându-mă în drum spre casă, am intrat, fără să știu pe atunci de Sărbătoarea Sfinților Magi, la Catedrala Sfântul Iosif. Era 6 ianuarie, afară era o vreme deprimantă și m-a atras lumina, căldura, pacea de la slujbă. Nu mă simțeam bine. Nici nu am facut doi pași și preotul, parcă pentru mine a zis: „Ne-am adunat azi aici să îi sfințim pe astronomii și astrologii din timpurile străvechi, cei care care l-au căutat pe Dumnezeu dincolo de ceea ce alții vedeau doar cu ochiul liber.” La cei trei Magi de la Răsărit se referea. M-am cutremurat atunci! În vremurile străvechi, așadar, astrologiii erau și astronomi. Mistica și știința erau una. Ei observau, ei interpretau, dar mai presus de toate a fost o ghidare de la bun început, a unor spirite înalte ce au adus, iată, și prin Astrologie, cunoaștere pe pământ. De atunci, noi cei care suntem datori să nu lăsăm Astrologia să moară, în ciuda tuturor opozițiilor izvorâte mai degrabă din frica față de puterea pe care o deține această știință minunată, învățăm din cărți, folosim programe de astrologie, efemeride cu poziția planetelor în zodii calculate deja pe mii de ani. Ignoranța și superficialitatea sunt o karma ce se manifestă în multe, nu doar față de Astrologie.  Ar fi util să ne ghidăm după astre, dar realitatea este că nu putem abuza. Astrologia are și ea taina ei. Fiecare om este influențat în alegerile pe care le face de Univers și fiecare suportă consecințele împotrivirii față de legile cosmice și divine. Astrologia în mare parte, în loc să ia din puterea unor ramuri de sine stătătoare, Poliție, Medicină, Politică, folosește mai mult pentru a analiza, a descurca anumite ițe, vindecă, repoziționează, corectează căi, ajută oamenii să înțeleagă. Previne pe cei care cred și îi cunosc puterea. Trebuie respectat liberul arbitru al tuturor. Iar omenirea va continua să învețe din greșeli, așa cum este și firesc.

Crezi că este bine să căutăm să aflăm crâmpeie din viitorul nostru sau mai bine să ne concentrăm pe prezent?

Eu plec întâi de la trecut. Ca să văd în ce direcție merge cineva, trebuie să știu de unde vine. Trecutul este și el o amplă rețea de alegeri și prezentul determinat de liberul arbitru poate să nu coincidă cu prezentul scris de Destin. Oamenii se rătăcesc, unii chiar merg în sens invers. Așadar ca să ajungem în prezent mai întâi ne ocupăm de trecut. Uneori, cu cei inspirați, depășesc rapid momentul, căci mă bucur să aflu că sunt acolo unde trebuie. Viitorul sau previziunile sunt pentru a aduce la cunoștință celor interesați care sunt sectoarele de putere și forță din viitorul apropiat sau îndepărtat și pentru a îi încuraja să facă tot posibilul să se folosească de acel potențial. De asemenea viitorul ne arată unde ne putem bloca, opinti și poate este mai bine să canalizăm energia spre altele. Harta natală este o oglindă pe care o pui în fața oamenilor, cu bune și rele. Zodia mea este definită de verbul „a înțelege”. Nu promit nimănui minuni, dar să ajut oamenii să înțeleagă este scopul meu. Chiar dacă astrele sunt de partea cuiva, asta nu înseamnă că acelui om îi pică din cer lucruri. Chiar dacă aparent îi pică, este datorită unui efort și a unei concentrări permanente pe scop. Cu cei care sunt rătăciți e greu, pentru că ei trebuie să facă schimbări. Unii mă întreabă ce le aduce viitorul, iar eu uneori le spun că viitorul e puțin blocat, pentru că ei sunt cei care își sabotează oportunitățile. Frica, ignoranța, neîncrederea, îndoiala, influențabilitatea, delăsarea, necredința, atașamentele față de puncte moarte, lipsa de viziune, nerăbdarea, arta de a se minți singuri, toate acestea reprezintă premise clare pentru a rătăci drumul. Dacă omul înțelege și conlucrează la corectarea destinului său, atunci revenim în prezent, dacă nu, mai durează, iar Universul îi stochează șansele, până reușește să schimbe ceva.

Tu cum iei deciziile în viață? Te bazezi pe ce spun astrele sau pe alte aspecte?

Eu sunt croitorul care are haine. Da, mă ajut de multe ori de astrologie. E greu să nu o fac. Planetele sunt în capul meu. Și dacă nu deschid o hartă personală, știu unde stau stelele și cu ce mă vor întâmpina. Dar eu tot cu rugăciunea am rămas. Sunt convinsă că am nevoie de ajutor Divin în tot ceea ce fac. Sunt genul care vrea prea multe și mereu mi-e frică să nu eșuez. Uneori nu pot sta după planete și atunci mă aventurez, știu că va fi greu, dar nu pot sta locului. Am învățat să transform totul în lecție de viață. Am avut momente când am considerat că am greșit, că am pierdut vreme, energie, resurse, ca apoi să constat că totul se capitalizase undeva și atunci când am avut nevoie, am reușit ușor, în baza unui efort trecut. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Nu las o planetă bună să treacă fără să îi culeg roadele, când apare ceva greu mă încarc eu, cu cinci minute înainte, ca să „păcălesc” Soarta, iar când este ceva rău, știu că va trece, pentru că totul are un termen. Am depășit obstacole mari, făcând schimbări.

Oferi consultanță astrologică în foarte multe domenii, toate în egală măsură importante pentru noi toți. Cum s-a modificat activitatea ta odată ce a venit pandemia peste noi, în afara faptului că ai renunțat la interacțiunea fizică cu cei care îți cer ajutorul?

La cabinet veneau oricum numai bucureștenii și cei care erau în tranzit prin București. De ani de zile cei din alte orașe sau străinătate erau consiliați la telefon. Un astrolog este patronat de planeta Uranus, iar Uranus influnțează aceste evenimente colective. Dacă Uranus este prietenul cuiva, cum ar trebui să fie prietenul astrologului, atunci valurile colective nu îl vor afecta. Ai punctat bine. Astrologia este atât de vastă, încât te ajută să te adaptezi în orice moment. Și într-o discuție prin telefon, totul este bazat pe ceea ce transmiți. Oamenii trebuie să își primească răspunsurile, nu este obligatoriu să mă vadă pe mine. Și dacă ochii nu se văd, se ascut celelalte simțuri, așa că poate este mai bine. Acum nu știu când voi avea curaj să chem din nou oamenii la cabinet. Nu fac parte din cei care cred că virusul nu există și că totul este o conspirație mondială.

În 2005 ai urmat cu curs postuniversitar de Criminalistică și Criminologie la Facultatea de Drept, din București, finalizându-l cu o lucrare tare interesantă: Aplicația Astrologiei în Criminologie – Tipologia criminalului în serie – Ion Râmaru. Cum de ai ajuns să trăiești această experiență și cum a fost tot parcursul ei?

Din neputință am ajuns să fac această postuniversitară. Am fost mereu intrigată de mistere, dar atunci în 2005 eram însărcinată cu al doilea copil, Saturn era în Leu, zodia copiilor și fuseseră câteva cazuri de dispariții și crime, victime fiind copiii. Mi-aduc perfect aminte de Larisa și Vlăduț. Mai aveam puțin și urma să nasc. În loc să mă frământ de propria-mi naștere, mă chinuiau gândurile referitoare la copiii aceia și părinții lor. A fost o furie oarbă. Mi-am luat dosarul și m-am înscris la Drept. M-am dus la cursuri frumos, ca toată lumea, la fel ca atunci când studiam Astrologia și aveam primul copil mic, în timp ce alăptam. Colegii mei erau numai avocați, judecători, procurori, militari, polițiști. Nu am să uit niciodată, când profesorul de Criminologie ne studia lucrările de diplomă. Le lua pe fiecare și le răsfoia. Eu îngroșasem în lucrare numele planetelor și ale zodiilor. Când mi-a deschis dosarul, a rămas mai mult ca la celelalte ca să înțeleagă ce se întâmplă. Era un tip rezervat, nu a pus întrebări. Nu știu dacă a mai existat o astfel de lucrare la Facultatea de Drept, dar eu simt că am facut ceea ce trebuia.

Ești autoarea 2 cărți, dintre care una este Our Fortuna – Povestea Zodiacului pentru Copii. Cum ai ajuns la acest subiect și cum a fost primită de către public?

Scrie chiar în prefață că mă plimbam pe stradă și vorbeam singură în gând. Gândul meu îmi spunea că nu voi scrie niciodată o carte. Și se repeta acest gând. Tot repetându-se, mi-am dat seama că este un dialog, nu un monolog. Gândul meu îmi contrazicea Sinele. Din interior o Voce spunea să fac asta. Mintea mea bulversată de atâtea schimbări refuza. Am visat acel titlu. Era scris pe banca mea de la școala generală. Nu m-a interesat ce înseamna sau că este puțin lipsit de sens lingvistic. Probabil înseamnă „Soarta noastră”. Când m-am așezat la birou, în ciuda unui virus din calculator care îmi bloca actul creativ, ba chiar îmi bloca paginile, după care pierdeam tot ce nu salvasem, informațiile au început să curgă. A doua carte deja era prea mult, mă certa iar gandul meu. Dar la fel, a fost ceva mai presus de mine. Nu pot explica. Nu am mai scris cărți de atunci, nu sunt scriitoare, dar vreau să o reeditez pe a doua.

Ai în plan și alte proiecte de acest gen?

Am învățat Astrologie după ce am născut primul copil și am putut rămâne acasă, iar cărțile le-am scris când eram însărcinată cu al doilea copil. Este posibil să nu fie meritul meu. Multe femei însărcinate fac lucruri pe care nu le-au făcut niciodată. Nu cred că voi mai scrie cărți. Scriu tot felul de lucruri, dar nu prea sunt înzestrată cu răbdarea de a sta mult pe scaun.

Pandemia a venit peste noi. Cum a ajuns să îți schimbe viața, la nivel profesional dar și personal?

Personal, cred, nu a schimbat nimic. Era tocmai anul în care îmi propusesem să nu mai fac nimic, în afară de a  rămâne concentrată pe examenele copiilor. A fost un timing incredibil. În alți ani, deja aș fi avut rezervări pentru vacanțe și dacă ar fi fost așa, aș fi pierdut bani.  Profesional, în schimb, a fost un BOOM. Am avut câteva emisiuni cu discuții pe subiect și asta mi-a adus un val de aprecieri. Mi-a adus și probleme, reversul medaliei. M-am trezit cu o serie de reclame false cu numele și fotografia mea, care promiteau naivilor profeții miraculoase, iar unii oameni prinși în aceste capcane, m-au epuizat nervos cu mesaje  încercând să se lămurească dacă eu eram în spatele acestor escrocherii. Sper că am depășit momentul, dar am corespondat ceva cu organele abilitate, într-un decor sumbru de COVID-19 ce împiedică acțiuni mai severe.

Cu ce învățăminte crezi că o să ieșim din pandemie?

Fenomenul este unul de schimbare radicală, așa că efectele vor fi că cei mai mulți dintre noi vom manifesta schimbări. Vom înțelege că unele meserii sunt vulnerabile. Că este bine să ai o dublă specializare, ca să pici confortabil în orice circumstanță în viitor. O problema pe care o tot dezbat de ani de zile, este că nu este bine să faci afaceri cu familia. Diversificarea este cea mai sănătoasă. Fiecare are drumul lui. Dacă în perioada aceasta un business de familie a fost afectat de criză, atunci cine mai salvează pe cine? Vom învăța să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi. Un copil se face la timp, o casă se cumpără la timp, lumea o vizitezi mereu, când poți, pentru că revenind la o vorbă de ale mele, mai veche și obsesivă, nu știi când se închid granițele. Vom învăța să nu mai alergam haotic în dreapta și în stânga consumând energie prețioasă, energie vitală pentru noi, familie, dar și proiectele noastre. Vom învăța să punem bani deoparte și să nu ne mai ne întindem mai mult decât ne este plapuma.  Vom învăța să mergem la doctor când ne doare, pentru că atunci când duci o boală pe picioare și vine pandemia, clinicile private se închid și totul devine mai grav. Vom scăpa de fricile inutile. Va trebui să învățăm să ne protejam mai mult și o cale bună este credința.

Cum crezi că va arăta societatea românească odată ce va fi din nou în siguranță? Vom reveni la vechea normalitate oare?

Fenomenele cu un număr substanțial de decese și victime sunt fenomene ireversibile. 2020 are și o particularitate, fiind un an agresiv. Și acest Covid – 19 a lovit cât a putut de tare. În mare parte am văzut oameni așezați, care au înțeles în ce moment ne aflăm. Impulsivii sunt irelevanți. Ei nu au o cauză, niciun ideal, nu susțin o ideologie, vor doar să atragă atenția, vor să protesteze împotriva a ceva ce le întreține convingerile conspiraționiste. Uneori mă umflă râsul de ceea ce aud, alteori mă îngrijorez, pentru că impulsivitatea și atitudinile egoiste, chiar teoriile infantile, nu se vor opri deloc în 2020. Aud acuzații împotriva manipulării, dar oare cei ce acuză, ce citesc, de unde se informează? Agresivitatea înseamnă și lipsă de răbdare. Nu poți tempera niște spirite arătându-le ce se întâmplă cu alții sau cât de gravă este o situație, dacă nu au trecut ei înșiși prin ea. Ce se întâmplă este pe  termen mai lung și riscurile sunt mari. Atunci când totul se va termina, vom reveni de unde am plecat, dar schimbați. Unele afaceri vor rezista mai greu. Altele în schimb, vor crește sau se vor naște. Nu este ca un meteorit care loveste pământul. Covid – 19 este doar un instrument prin care se generează schimbări pe care nu ni le imaginăm acum, de la nivelul vieții noastre personale, la nivel global, economic, de mediu, politic etc. În mare parte aceste schimbări erau necesare. Lumea era în derivă oricum. Există o anume ciclicitate în aceste fenomene și mă bucur că fac parte din aceste file de istorie interesantă. Deși poate pe momente ca acestea pun accente grave, eu rămân optimistă. 

Pe Cristina o găsiți aici: http://www.astrostar.ro/cristina-demetrescu.html

Author: reimagine