Astăzi, cu Mara Coman

Am stat de vorbă cu Mara Coman – femeie, mamă, redactor-șef al uneia dintre cele mai importante reviste de modă din România. Ne-a povestit despre provocările acestei perioade, despre modă, despre echipe și despre planurile sale de viitor, la revistă. Vă invitam să descoperiți alături de noi un om frumos.

Despre Harper’s Bazaar:

Cum se reinventează Harper’s Bazaar România în contextul actual?

Eu am preluat Harper’s Bazaar la începutul anului. Practic, am lucrat “ca de obicei” doar la ediția de martie. Apoi, cu vreo două săptămâni înainte de a trimite revista la tipar, viața s-a schimbat brusc. Aveam planificate niște ședințe foto, o secțiune înreagă dedicată mireselor și am anulat tot într-o zi. Am trecut prin tot felul de stări. M-am gândit la rostul revistelor de modă într-o vreme în care întreaga planetă suferă. M-am întrebat cât și cum trebuie să schimb. Și am decis, în final, să nu fac schimbări radicale. Am făcut asta pornind de la ce simțeam eu: mă speria necunoscutul, mi-era teamă de incertitudine; îmi doream – chiar dacă știam că nu se poate – să trăiesc ca înainte și căutam obiceiurile și lucrurile care rămăseseră la fel. Așa că am hotărât că nici Bazaar nu se va schimba radical. Că femeile care o citeau până acum nu-și doresc o revistă diferită, ci una pe care să o recunoască. O revistă care le e familiară și care le aduce o doză de inspirație și de entertainment.
Desigur, Bazaar trebuie să reflecte vremurile în care trăim. Așa că am vorbit și despre pandemie, într-un fel care respectă ADN-ul brandului. Au fost materiale în care am scris care sunt lucrurile de care ne-am înconjurat noi, membrii redacției; am vorbit despre unde ne-ar plăcea să călătorim, atunci când va fi din nou posibil. Am publicat fragmente din niște povestiri scrise de autori români despre izolare (proiectul se numește chiar așa, “Izolare”, e o antologie e-book publicată de Editura Nemira). Eu m-am bucurat când am citit eseul scris de Raluca Nagy despre cum arată viața după coronavirus – Raluca locuiește în Vietnam și, atunci când a scris eseul pentru ediția de iunie a revistei noastre, în Vietnam nu mai erau cazuri de coronavirus. Ea era, deci, persoana potrivită să ne spună cum e după – și asta chiar pentru că trăia după, nu pentru că făcea presupuneri.
Și, ca să și termin, o să mai spun doar că m-a sunat o prietenă într-o zi să-mi spună că a cumpărat Bazaar. Și că, atât timp cât a citit revista, nu s-a gândit la nimic altceva. Am zâmbit, pentru că ăsta a fost scopul meu, de altfel: să ofer un pic de relaxare într-o perioadă nebună. 

Cum s-a adaptat echipa Harper’s la noile condiții de lucru?

Pentru noi lucratul de acasă n-a fost greu – făceam asta și înainte. Mergeam la birou doar în anumite perioade. Desigur că era mai ușor când ne strângeam toți, în redacție, însă ne-am descurcat chiar foarte bine. N-am putut să facem ședințe foto, ca de obicei, dar a fost un sacrificiu mic și de bun-simț.

Se reinventează industria fashion ca urmare a acestei pandemii?

Toate domeniile se reinventează. Nu vreau să-mi dau eu cu părerea, pentru că nu am toate datele. Vom asista la schimbare împreună.

Există brand-uri fashion care s-au implicat în lupta contra pandemiei. Care au fost modalitățile prin care au ales să ajute?

Nu pot să spun nimic nou în afară de ce am citit și eu la rândul meu: sunt branduri care au produs măști, costume speciale, care au făcut donații. Cred că am asistat la cea mai mare mobilizare, din toate domeniile și din toate colțurile lumii.

Voci din industria de fashion care pot face diferența în această perioadă.
Vocile care contează în industria modei sunt cele care rămân constante brandului lor, indiferent de perioadă, și care reușesc să se adapteze în timp util.

Un fotograf român de modă pe care ar trebui să îl urmărim.

Ei bine, iată o întrebare la care n-o să răspund: pentru că nu pot să aleg doar unul, pentru că, dacă enumăr câțiva, ar trebui să revin cu detalii – la fiecare apreciez ceva anume. Prefer să vorbesc despre fotografii: mi-au rămas în minte imagini care îmi creează o anumită stare, nu sunt doar despre haine și femei frumoase. Și nu sunt neapărat “corecte”. 

Cum arată noul stil vestimentar: #staiacasa?

Este, desigur, diferit pentru fiecare dintre noi. Cred că cei mai mulți au pus pe primul loc confortul și e important: confort înseamnă acasă. La fel am făcut și eu: de exemplu, acum port o rochie-tricou și șosete, că îmi plac mie șosetele. E ceva basic, dar nici nu cred că trebuie să fie alfel. Am văzut pe Facebook că sunt femei care au simțit nevoia să poarte haine elegante – nu știu dacă așa își petreceau zilele sau erau ținute doar pentru poză, dar nu mi se pare relevant. Ne-am trezit, cu toții, într-o situație nouă și grea, așa că, dacă o rochie pretențioasă reduce anxietatea, de ce nu?
Și mie îmi e dor de hainele mele, dar nu am nici un chef să le port acasă. Nu mă văd stând pe aici în rochia mea galbenă, atentă să nu mă șifonez prea tare, și nici suflecându-mi mânecile ca să le fac repede fetițelor mele un piure și-o salată de roșii. Am purtat, însă, pantofi prin casă. Întâi pentru că mi-am comandat câteva perechi și voiam să le probez, apoi pentru că mi-era dor de sandale.

Despre tine:

Te-ai alăturat echipei Harper’s Bazaar România cu puțin timp înainte de începerea pandemiei. Cum ai reușit să te adaptezi? Care au fost cele mai mari provocări?
M-am adaptat repede – probabil și pentru că nu am schimbat compania, ci doar brandul. Am aceeași poziție, deci nu au fost prea multe lucruri noi, cu excepția unor detalii logistice. Cea mai mare provocare a fost timpul.

Care este primul lucru pe care îți propui să îl faci după ce trece pandemia?

După ce s-a încheiat starea de urgență (care nu are nici o legătură cu finalul pandemiei, știu) m-am bucurat că am putut să merg în parc, să alerg, și-apoi să stau pe iarbă, cu căștile în urechi, fără să mă grăbesc.
După ce trece pandemia – și aici o să îmi imaginez că nu mai există virusul; știu că fabulez un pic, dar îmi place! – vreau să mă întâlnesc cu prietenii mei. Și așa, cu câte unul, dar m-ar tenta și o seară luuungă cu toți. Îmi e foarte dor de mare. Și visez să călătoresc din nou. În Italia, țara mea preferată. 

Dar primul material special pentru revistă?
N-am crezut vreodată că răspunsul meu va fi atât de basic, dar abia aștept să organizăm din nou ședințe foto. Despre asta discutăm zilele astea și încă pare un lux.

Trei cărți preferate și trei filme pe care le-ai revedea oricând cu plăcere.

Încep cu cărțile, dar să știi că mi-ar plăcea să înșir mai mult de trei: “O viață măruntă” de Hanya Yanagihara, “Centrul nu se mai poate susține – Povestea nebuniei mele” de Elyn R. Sacks și memoriile lui Marquez adunate în “A trăi pentru a-ți povesti viața”.

Contrar trendului, recunosc că nu am văzut foarte multe filme sau seriale în ultima vreme. La capitolul seriale, “The Marvelous Mrs Maisel” mi s-a părut senzațional, am iubit umorul fin și deștept și ironia legată de cutumele din familie. Fiica divortează, dar mama leșină J. “The Durrells” e foarte frumos: o casă care mie mi se pare superbă, la fel și insula, plus povestea amuzantă și relaxantă. La capitoul filme, menționez unele vechi, pentru că pe ele am acum în minte, deși sunt din registre foarte diferite: “Roman holiday”, “Love Actually” și “The Game”.

Viața ta înainte și după începerea pandemiei.

Înainte: “Nu-mi ajunge timpul”.

După: “Nu-mi ajunge timpul”.

Sună de parcă aș fi cea mai ocupată persoană din lume, nu? Desigur că nu sunt, probabil că doar îmi propun prea multe: vreau să și citesc, vreau să scriu și pe blogul meu, maracoman.ro, vreau să și alerg, să fac și puzzle cu fetițele mele.

Pe de altă parte, mă mai împac cu mine însămi când îmi amintesc că nu cunosc nici o femeie care are și copii, și job, și timp.

Cum ți-ai reimaginat job-ul, acum că foarte multă lume lucrează de acasă? Ne poți împărtăși un efect pozitiv al acestei schimbări?

Cum spuneam, eu lucram deseori de acasă și înainte. N-am schimbat prea multe. Sigur că sunt și efecte pozitive: nu mă mai trezesc foarte dimineață, nu mai pierd timp în trafic, petrec mai mult timp cu familia mea – deși, uneori, fiecare dintre noi e în fața laptopului.

Cum ți-ar plăcea să se desfășoare prima prezentare de modă la care vei participa post-pandemie?

În siguranță. Și la New York J.

O lecție desprinsă din această provocare pe care o întâmpinăm acum.

Că mă pot adapta chiar și într-un context atât de diferit. Și că, dacă perseverez, îmi ies bine până și clătitele.

Author: reimagine