reIMAGINE cu Andreea Dragomir

Andreea este trainer acreditat, călătoare prin lume (cum singură se descrie), pasionată de locuri noi, de povești, de oameni și, de câțiva ani, mamă a unei fetițe și a unui băiețel minunați. Astăzi, ne povestește puțin din experiența sa și despre cum a trăit anul 2020 până acum, cu toate provocările sale.

Cum ai trăit perioada de distanțare socială? Care a fost cea mai mare provocare legată de aceasta?

Recunoscătoare că lockdown-ul m-a prins totuși acasă 🙂 Se putea mai rău. În ianuarie am fost zece zile în regatul Bahrain. Erau multe tensiuni în acea perioadă legate de uciderea generalului iranian Soleimani. Rând pe rând, se anulau zborurile. În plus, locuiam în apropierea unei baze militare americane, iar cea mai mare bază, cea din Arabia Saudită, era la aproximativ 20 km depărtare. M-am temut că voi rămâne blocată pe insulă în caz că ar fi început ostilitățile. În fiecare dimineață deschideam televizorul pe CNN să ascult știrile. Din fericire, spiritele s-au mai calmat și m-am întors cu bine acasă. Apoi, în februarie am participat la o conferință internațională în Tel Aviv, Israel. Am stat o săptămână acolo. În țară, vedeam pe Facebook, oamenii intraseră în panică, făceau cumpărături compulsive. Am revenit pe 29 februarie, am avut cursuri în săptămâna următoare, apoi totul s-a închis. Câteva zile dacă mai rămâneam în Israel, aș fi fost acolo și acum.

Când mă uit în urmă, aș spune că destul de bine. Am trăit câteva zile – cele de început, de descumpănire, de incertitudine, de temeri, însă m-am scuturat repede de ele pentru că focusul meu s-a dus imediat către ceilalți – copiii și prietenii mei, care se clătinau mai rău ca mine.

Ajutându-i pe ei m-am ajutat implicit și pe mine.

Cum ți-ai reimaginat viața ca urmare a pandemiei de coronavirus? Există și aspecte pozitive ale schimbărilor impuse?

Am făcut un exercițiu de imaginație pe blog. https://andreeadragomir.blogspot.com/2020/04/cum-ne-vom-schimba.html

Dar este doar un exercițiu. Sunt multe variabile de luat în calcul. Niciun lucru pe lumea aceasta nu este exclusiv negativ ori exclusiv pozitiv. Fiecare lucru în parte are atât aspecte pozitive, cât și negative. În tot ceea ce ni s-a întâmplat sunt și multe aspecte pozitive: planeta a primit un respiro, noi timp cu familiile noastre, timp pentru noi, tehnologiile au luat avânt, la fel terapiile alternative – meditația, tehnicile de relaxare etc.

Viața mea după pandemie este una simplificată și îmbunătățită. La nivel global, lucrurile sunt mai dificile – ne confruntăm cu urmările traumatice ale acestei perioade, cu o economie care se reconfigurează rapid, cu reguli noi la care trebuie să ne adaptăm, la riscuri noi.

Resctricțiile impuse de pandemie încep să fie reduse. Totuși, nu vom reveni curând la viața noastră de dinainte. Cum facem să fim la fel de sociabili în această perioadă?

Diminuând frica și păstrând totodată vigilență și igiena corectă. Unul dintre marile daruri aduse de acest virus este prezența. Să fim prezenți și conștienți în fiecare clipă, să eliminăm gesturile pe care altădată le făceam inconștient, ca de exemplu pusul mâinii pe față. 

Deși prezența virusului ne impune distanțare socială, inimile noastre se conectează cu aceeași ușurință și viteza. Cheia nu va fi în solitudine, ci în unitate, așa că nu aș vrea să ne retragem unii din fața altora… ci din contră, să ne unim în intenție și bunăvoință unul față de altul.

Ce putem face pentru a ne proteja starea de bine, mai ales în perioade ca aceasta, în care nesiguranța și temerile sunt firești?

Să le acceptăm, așa cum bine ai spus, ca firești. Este firesc să ne simțim așa, am trăit și trăim toți un eveniment traumatic.

Pe de altă parte, nu e ca și cum am fi neputincioși. Putem face foarte multe lucruri. Putem să avem grijă la ce povești ne spunem. Eu mă străduiesc să îmi păstrez luciditatea și echilibrul pentru a analiza obiectiv lucrurile. In istorie au fost și perioade mai grele, de foamete, de boli precum ciuma. Comparativ, mi se pare ca noi nu o ducem așa rău, totuși. Gândul acesta ma ajută.

Putem învăța ce înseamnă predarea, abandonul. Acel facă-se voia Ta spus din toata inimă, cu încredere și credință la asta se referă. Putem folosi dușurile interioare (https://www.focuspeinima.ro/evenimente/dusuri-interioare-e-book/) Putem să avem grijă la hrana sufletească. Putem învăța să acordăm atenție si îngrijire universului nostru interior la fel cum acordam până acum corpului și ambientului de trai. Degeaba avem un corp lucrat și o casă frumoasă, dacă spațiul nostru interior este populat cu balauri – frici, temeri, nesiguranțe, răni.

Ne datorăm să fim bine, așa că e important să găsim soluții – sprijin și ventilare cu ajutorul prietenilor, remedii florale Bach pentru anxietate, mișcare, rugăciune. Este imperios să fim buni cu noi înșine, mai mult ca niciodată.

Cum combatem anxietatea provocată de incertitudine?

Pe mine m-a ajutat gândul că nu sunt singură în această poveste. Orice ar fi, nu mi se întâmplă numai mie, ci tuturor. Apoi încrederea în Dumnezeu. Respirația, meditația, remediile florale Bach, muzica, uleiurile esențiale, mișcarea fizică, alimentația antiinflamatoare – toate și-au adus aportul în cazul meu.

Pe de altă parte, mă liniștesc reamintindu-mi să las lucrurile să curgă, să am încredere în viață, în modul glorios și strălucitor în care ea irumpe mereu. Mă liniștesc amintindu-mi că nu există nimeni și nimic în afară de EL. Că totul este cu voia Sa, pentru binele nostru mai înalt, deci de ce m-aș teme? 

Planeta a trecut prin multe pandemii si războaie, a fost sărăcie și violență, viața a avut mereu porția sa de precaritate, de nesiguranță, dar este atâta frumusețe încă!

Ce crezi despre efectele acestei perioade asupra comunicării interumane? Ce se va schimba și ce ar trebui făcut pentru a limita efectele negative?

În comunicarea post pandemie se resimt puternic tensiunea, stresul, anxietatea trăite in perioada de izolare. Se simt nervii, frica. Pentru a nu face rău prin ceea ce comunicăm, trebuie să ne căutăm și să ne găsim echilibrul interior și starea de bine. Să avertizăm dacă simțim că nu ne putem controla. Să ne creăm spații de ventilare emoțională. Să ne asigurăm că avem surse întăritoare de bucurie, de iubire care să ne încarce pozitiv. Cu bateriile goale este foarte greu.

O altă discuție este despre comunicarea online. Munca multora dintre noi s-a mutat în online. Nu mai putem recepționa informații despre celălalt așa ușor, ca într-o discuție fată în față. Lipsiți de acest avantaj, trebuie să fim mai atenți la intenția din spatele comunicării, la aspectul a ceea ce scriem, la gramatică, la tot. E bine să verificăm prin întrebări dacă ceea ce am intenționat să spunem a ajuns la celălalt. Acesta este un pas sărit adesea. Multe neînțelegeri s-ar putea evita dacă am folosi întrebările și ascultarea mai mult.

Cum se pot adapta echipele la noile provocări lansate de pandemie?

Vorbim aici de cei a căror munca s-a mutat in online, dar și de cei la care acest lucru nu a fost posibil. Cei care au lucrat și lucreaza de acasă au trebuit să facă eforturi să se adapteze la munca de acasă, cu copiii în jur și productivitate scăzută din cauza mediului, ceilalți au trebuit să trăiască cu nesiguranța, cu încordarea, cu stresul de a fi expus – mă gândesc la politiști, curieri, vânzători etc.

Cum s-au adaptat? Evident, din mers, nu a fost nimeni antrenat pentru așa ceva. Unii mai bine, alții mai puțin bine, plătind cu sănătatea lor. E un subiect prea general pentru a putea fi tranșat pe scurt. Și aici, comunicarea și propriul echilibru interior au jucat și joacă un rol însemnat.

Trei cărți care ajută în perioadele de stres și schimbări majore.

Las mai jos cateva cărți pe care, de când le-am lasat să îmi intre în suflet, m-am sprijinit mult de-a lungul timpului. 

Am scris aici mai mult: https://andreeadragomir.blogspot.com/2020/03/carti-antidot-la-frica-si-anxietate.html

1. Lena Constante, Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă. De la această femeie incredibilă am mantra – fericirea ca act de rezistență. Sigur, nu așa ar trebui să fie fericirea, dar când împrejurările sunt vitrege, ea îmi pare eliberatoare. Și de la ea am înteles, de asemenea, ce înseamnă să evadezi în liniștea minții tale, în spațiul interior. Cât de multe putem îndura! Nu avem noi idee.

2. Dr Edith Eva Eger, Alegerea

3.  Sylvain Tesson, căci cărțile lui ne învață despre singuratatea asumată, despre echilibru interior suficient încât să poți trăi cu tine, singur, luni de zile, izolat.

Un sfat pentru managerii români care să îi ajute să treacă mai ușor de obstacolele din următoarele luni.

Să aibă grijă să fie ei bine. Dacă ei vor fi bine, confortabili cu propria ființă, atunci vor reuși să transmită acest lucru și echipelor lor. Să păstreze contactul cu echipele lor, nu doar la nivel de business, ci și la nivel uman. Pot să asculte, oferind spații de ventilare necesare, pot pune una două întrebări personale, se pot interesa de viața membrilor echipei, pot oferi ajutor. Comunicarea unor informații cât mai corecte și oneste este iarăși de mare ajutor. Discutarea împreună cu echipa a unor scenarii posibile ajută enorm la scăderea anxietății și la pregătirea pentru un viitor posibil. Simpla întrebare din partea managerului-ce te-ar ajuta? ar fi de folos, ar deschide calea pentru dialog.

Dacă mă uit în urmă la tot ceea ce am spus, reiese, cred, clar câtă importanță acord spațiului interior. O bună igienă emoțională, o întărire a propriului centru, atenția la hrană sufletului, ascultarea și ajutarea celor din jur – toate acestea ne ajută cu adevărat să traversăm cu bine perioadele grele. Fără un spațiu interior în echilibru și puternic, vom fi izbiti și purtați de colo colo de valurile incertitudinilor de tot felul, a angoaselor, a suferințelor.

Poate că această să fie darul cel mai mare pe care ni l-a făcut această perioada: reconectarea cu noi înșine.

Anxietatea vine, în principiu, din faptul că nu putem controla lucrurile. Frica pe care am resimțit-o noi în aceste luni pare a fi frica de moarte. Eu zic că nu de moarte neapărat, cât frica de viață netrăită. Așa că ce ne mai rămâne de făcut? Să mărim controlul asupra a ceea ce aducem în spațiul nostru interior și să ne trăim viețile făcând ceea ce sufletul nostru ne cere atât de imperios.

Suntem vremelnici aici. Datoria noastră este să sporim iubirea, să nu o blocăm, să nu o ucidem. Putem începe cu noi înșine, cu iubirea și respectul de sine.

Author: reimagine