reIMAGINE cu Ana Odagiu

Ana Odagiu, actriță, absolventă a U.N.A.T.C I.L. Caragiale București, am 33 de ani, iubesc oamenii și zilnic caut prin mine să găsesc ceva bun să pot oferi. J Mă puteți vedea în producții independente în toate teatrele țării, atunci când turneele sunt posibile. Cei de la @rotarientertainment sunt cei care se ocupă de prezența noastră pe scenele din țară. În București mă puteți vedea la Teatrul Roșu, Teatrul Elisabeta, The Fool, Cinema Pro, Palatul Copiilor în spectacolele: „Soț de vânzare”, „Crimă la Howard Johnson”, „Un bărbat și mai multe femei”, „O femeie împărțită la doi”, „Dragoste și căpșuni”, „Cum să pierzi totul într-o zi”, „Hașteg”. Mai nou, în online sunt peste tot instagram, facebook pagină personală, facebook pagina de artist, you tube, chiar și tik tok( la asta nici eu nu mă așteptam) :)) 

Comedie de pandemie – o idee efervescentă, care a ajuns super virală #StaiAcasa s-a dovedit o sursă bună de inspirație?

Da. După trei săptămâni în care am văzut filme, am mâncat și am dormit, mi-am dat seama că mă simt inutilă când las să-mi treacă zilele pur și simplu. Îmi era dor de scenă și de oameni, prin urmare am găsit o variantă de a mă juca în văzul unui public virtual. 

Ai o comunitate faină care te urmărește în online. Te consideri influencer?

Ideea de influencer a fost folosită în legatură cu oameni care nu au neapărat ceva de spus și atunci s-a dus în derizoriu. Oricine postează o geantă e influencer. Eu am o comunitate foarte frumoasă, cu oameni inteligenți și cu umor, în special pe instagram.  Răspund aproape la toate mesajele lor, am împărtășit lucruri și cred că de cele mai multe ori am reușit să le influențez starea de spirit, făcându-i să zâmbească sau să-și pună întrebări. Asta mă bucură. 

Cât de mult contează PR-ul în viața de actor?

Nu avem o tradiție în acest sens. Majoritatea actorilor a fost obligată să se promoveze singură, cel puțin până la un punct. Este important să ai un agent care să-ți găsească proiecte, să-ți negocieze contractele, un PR care să te sfătuiască și care să-ți propună job-uri, pentru ca tu, ca actor, să te poți ocupa doar de meseria ta, fără să mai pierzi energie și fără să înveți să faci lucruri care nu țin de domeniul tău. Eu colaborez pe partea de online cu Denis Radu și acest lucru este cu siguranță un plus. 

Înainte nu aveam timp mai de nimic, spuneam cu toții. Hop pandemia, hop mai mult timp, petrecut în casă, ce-i drept. Cum te-ai bucurat de acest mic „dar” – timpul?

În prima parte a pandemiei am dormit! Nu mai dormisem 8 ore pe noapte de vreo 10 ani. Am văzut și revăzut filme cu Chaplin, filmele lui Tarkovsky, Lars von Trier, Stanley Kubrick, filme de care mi-era dor sau cele pe care nu apucasem să le văd până la capăt. 

Vechea generație de actori versus cea nouă – cum s-au schimbat lucrurile, cu bune și cu rele?

Niciodată nu am pus vechea generație de actori VERSUS cea nouă, pentru că lumile sunt diferite. Actoria este vie, se schimbă, capătă alte culori, pentru că oamenii se schimbă, lumea se schimbă în permanență. Evident că am mâncat pe pâine toate filmele românești, toate piesele de teatru filmate, toate scheciurile cu marii noștri actori. Și din fericire au fost mulți și tot din fericire, pe unii îi mai avem printre noi. Cât despre generația nouă, știu că avem multe de oferit și știu că sunt mulți actori foarte buni, pe care nu mulți oameni îi cunosc și este păcat. Sunt actori pe care publicul consumator de teatru îi iubește și le răsplătește munca umplând sălile, dar dacă televiziunile, de exemplu, ar gândi mai multe proiecte de calitate pentru actori, dacă ar căuta să găsească și să promoveze talente cu aceeași perseverență cu care promovează „nimicul”, cu singuranță oamenii n-ar mai putea afirma: „Nu mai există actori mari”. 

Actul artistic poate fi bun într-un produs cultural nu foarte bun?

Da. Într-un sistem în care nu-ți apar zilnic contexte și producții fabuloase pe tavă, am acceptat (târziu) să lucrez și în proiecte mai slabe, gândindu-mă că exercițiul cu camera este necesar sau spunându-mi că trebuie să fac cât pot eu de bine în condițiile oferite. Nu e simplu, dar există și un lucru bun în astfel de contexte: posibilitatea să înveți lucruri despre tine pe care nu le știai. 

Cum faci să nu te „pierzi” pe tine după fiecare rol nou?

Bucăți din mine pun în fiecare personaj la care lucrez, dar actoria nu e schizofrenie. J Dacă pe scenă cred cu toată ființa mea că sunt o criminală, nu înseamnă că după spectacol mă duc să mănânc niște copii. Este adevărat însă că, imediat după spectacol, ai nevoie de un timp să te liniștești, să-ți domolești adrenalina. 

Dacă n-ai fi actriță, ai fi…Și de ce?

Nu există această variantă. Știu să fac multe lucruri și cred că le pot face bine, însă iubesc actoria și nu sunt capabilă să mă ofer cu totul decât acestei meserii. 

Un moment pe care ți-ar plăcea să îl retrăiești.

Sunt multe lucruri frumoase pe care le trăiesc și care așteaptă să fie trăite, deci n-aș vrea să mă repet retrăind.


Ai vrea să mai crezi în/că…

Tata este încă aici, cu noi. 

Cum ți-o imaginezi pe Ana Odagiu pe la 60 și ceva de ani?

Cu proiecte mari prin America, alături de Brad Pitt care sper să mai țină pasul cu mine. Când eu voi avea 60 de ani, el va deține 83 de anișori. Nu o să fie ușor. :))) 

Într-un material video, aveai farduri în frigider și aragazul neutilizat. S-au schimbat lucrurile cât a fost perioada de #StaiAcasa?

:)) La mine acasă lucrurile au rămas la fel, în schimb, „Trăiască mama!”  al cărei frigider l-am devorat și aragaz l-am super utilizat. :)) 

Ușor, ușor, lucrurile par să revină la normalitate. Ce proiecte te vor aduce în fața publicului în viitorul apropiat? Am început să primesc multe oferte în online, însă mie îmi plac lucrurile trăite live. Am filmat un episod pilot, am făcut vreo două reclame, nimic extraordinar, dar aștept să ne reluăm spectacolele și tot ce-i bun, am credința că abia de-acum va începe.

Author: reimagine