reIMAGINE cu Simona Pătruleasa

Simona este una dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite prezentatoare TV din România, însă înainte de a pătrunde în lumea televiziunii, ea a fost o vreme învățătoare. Astăzi, ne-a povestit puțin despre viața ei de dinainte de televiziune, dar și despre dragostea față de actul educației, despre copii, despre provocările carierei în jurnalism și despre schimbările apărute în urma pandemiei.

Care este cea mai mare provocare a acestei perioade pentru tine?

În aceasta perioada provocarile au constat în principal în  adaptarea la restricții. Dar am făcut tot ce a ținut de noi pentru a trece cu bine prin epidemie, protejându-ne pe noi, dar și pe ceilalți. În rest, am făcut lucruri pe care le făceam și înainte. Am petrecut mult timp alături de familie. Am prezentat în continuare Știrile Kanal D, în weekend, evident cu măsurile de igienă foarte stricte la birou. În perioada de izolare cel mai greu pentru mine a fost să petrec Paștele fără părinți.

Cum ți-ai reimaginat viața ca urmare a pandemiei de coronavirus? Există și aspecte pozitive ale schimbărilor impuse?

În prima lună am avut o stare de anxietate, cred că toți am trecut prin asta. Acum mă gândesc că trebuie să fiu mai atentă ca înainte, dar nu vreau să mă gândesc că viața mea s-a schimbat complet. Încercăm să trăim și să fim și precauți, în același timp. Partea dacă pot să o numesc bună a acestei perioade este că ne-a făcut să realizăm cât de importanți sunt familia, oamenii dragi. Am devenit parcă mai conștienți să nu amânăm întalnirile cu cei apropiați sufletului nostru și să ne bucurăm de ei de câte ori putem.

Sunt hobby-uri pe care le-ai redescoperit cu această ocazie?

Pictam și înainte, acum am făcut-o mai mult. Am făcut lucruri care îmi făceau plăcere și înante; să grădinăresc, să pictez, să ne uităm la filme, să ascultăm muzică.

Înainte de cariera în televiziune, ai fost învățătoare timp de șase ani. Ce anume te-a învățat acea perioadă?

Acea perioadă a fost diferită de ce trăim acum; vorbim de 20 de ani în urmă. Lucrurile erau diferite, copiii erau altfel, erau multe lipsuri, dar reușeam să facem lucrurile să funcționeze și a fost o perioadă fericită din viața mea. De fiecare dată gândul la acea perioadă îmi aduce o mare bucurie, era extraordinar, copiii mă iubeau, părinții mă apreciau, era o bucurie permanentă să fiu în legătura cu ei.

Cum ai ales să urmezi calea televiziunii?

Nu am ales eu, a venit fără să-mi dau seama. Făcusem un curs de televiziune într-o vară, de curiozitate, dar nu mă gândeam la o carieră.

A venit la îndemnul unui prieten care m-a sunat și mi-a spus despre niște probe. Așa am ajuns să lucrez în televiziune.

Care este cel mai memorabil moment din cariera ta de până acum? Dar cel mai amuzant?

Sunt multe asemenea momente, am întâlnit oameni pe care nu speram să-i întâlnesc. De exemplu, un momemt memorabil a fost când l-am intervievat față în față pe 50Cent și am schimbat câteva pase cu mingea cu el.

Care este cea mai importantă lecție pentru un prezentator TV?

Sunt foarte multe lucruri pe care le trăiești și care te îmbogățesc și îți dau o stare de satisfacție. Au fost foarte mulți invitați de-a lungul timpului, ediții speciale ale știrilor, întâlniri cu oameni extraordinari. Cu ani în urmă, îmi gestionam mai greu emoțiile când prezentam știri despre dramele copiilor sau ale bătrânilor; mă marcau îngrozitor, îmi stăpâneam cu greu lacrimile. Dar cu timpul înveți, am învățat să îmi controlez aceste stări. Emoțiile încă sunt prezente, până la urmă nu suntem roboți, suntem oameni, și chiar nu este o tragedie să îți curgă lacrimi.

Dacă ar fi să alegi un alt domeniu decât cel în care activezi acum, care ar fi acela și de ce?

Cu siguranță mi-ar plăcea să lucrez cu copiii, îmi place munca legată de actul de învățământ, îmi doresc să împărtășesc ceea ce știu.

Un sfat pentru fani, care să îi ajute să treacă mai ușor de încercările lansate de pandemie.

Consider că e important să aibă încredere și credință. Să respecte sfaturile date de specialiști, pentru a nu se expune. Să se protejeze și să-i protejeze pe ceilalți. Să își păstreze încrederea că totul va fi bine, pe mine asta mă ajută. Să nu exagereze, să își reia încet, încet activitățile, să facă lucrurile normale pe care le făceau și înainte, să nu se panicheze.

Este important să ne păstrăm echilibrul în toate aspectele vieții noastre.

Author: reimagine