reIMAGINE cu Sergiu Costache

Oare mai este cineva care nu s-a uitat la ”Umbre” și nu îl știe pe ”Sabinache”?

Sergiu Costache, unul dintre tinerii actori ai României despre care vom tot auzi pe viitor, s-a făcut rapid remarcat în serialul produs de HBO România, alături de Șerban Pavlu fiind unul dintre eroii serie care ne-a făcut să numărăm zilele rămase până la sezonul 4.

Biografie

Sergiu Costache este actor, născut la data de 08.07.1989 în București, România. S-a făcut remarcat în filme precum: Life on Top – 2009, S-a furat mireasa – 2012, Umbre – 2014, Absolution – 2015, Afacerea Est – 2016, Dragă Moș Crăciun – 2018, La Gomera – 2019.

Sursa: Cinemagia.

Cum a fost viata lui Sergiu pe timp de pandemie?

Liniștită… paradoxal, dar da, liniștită. Atunci când faci referire la un moment de criză mondială, în care întreaga omenire trăiește în incertitudine, să afirmi că viața ta a fost linștită poate suna ciudat, însă, pentru o persoană activă, pauza forțată pe care am luat-o m-a ajutat să reiau activități pe care le trecusem în plan secund și să redescopăr hobby-uri pentru care nu mai aveam suficient timp.

Ce ți-a lipsit cel mai mult de la libertate?

Lucrurile ce țin de meseria pe care o practic, repetițiile, spectacolele, turneele și filmările. Chiar în prima săptămână în care a fost declarată stare de urgență, aveam programat un turneu în țară care a fost anulat fără să știu dacă sau când se va reprograma. Faptul că nu am primit niciun fel de garanție asupra evoluției lucrurilor a adus un plus de disconfort din punct de vedere profesional.

Care a fost primul loc in care ai fost sa mănânci sau sa bei ceva?

Prima ieșire a fost pe terasa de vară a unui local, acolo unde m-am întâlnit cu o parte dintre colegii mei de scenă, pentru a discuta detalii despre reluarea spectacolului “Cum să pierzi totul într-o zi”.

Cum arată biroul tău de acasă în perioada asta?

Așa cum spuneam această perioadă mi-a oferit mai mult timp liber, timp pe care l-am alocat familiei mele. Am petrecut mai mult timp cu fetița mea, așa încât biroul meu improvizat a fost plin de cărți de colorat, plastilină, forme de construit și jucării.

Hai să vorbim puțin despre Sabinache… Cât din Sergiu este în personaj?

Pentru fiecare actor, să dai viață unui personaj este o provocare și aceasta devine cu atât mai intensă cu cât personajul pe care îl are de interpretat este mai diferit decât actorul. Sabin este fără doar și poate un tip lipsit de scrupule, fără principii și moralitate, este un tip care pune mai înainte de orice imaginea pe care își dorește să o aibă societatea asupra lui, iar lucrul acesta îi reușește cu brio.

Sabin este un personaj controversat, este băiatul bun la toate, băiatul care nu refuză nimic indiferent dacă “misiunea” pe care o primește îi este sau nu pe plac. Reușita pe care își dorește să o obțină îl determină pe acesta să treacă peste orice fel de “ideologie” pe care ar putea să o aibă.

Spre deosebire de Sergiu, Sabin este un personaj căruia îi lipsesc natura umană, compasiunea, empatia și loialitatea, fapt care îl face extrem de diferit de mine.

“Umbre” a devenit rapid, poate, cel mai bun serial românesc și care crește de la sezon la sezon. Ai fost de la început… cât te-a ajutat să progresezi în carieră? Te așteptai să aibă asemenea impact?

Nu stiu dacă pot spune cu precizie cât m-a ajutat, însă cu siguranță pot spune cum a făcut-o. Personalitatea lui Sabin este atât de diferită de a mea încât conturarea lui m-a determinat să acord mai mult timp de studiu și de reflecție asupra cunoașterii lui și asupra înțelegerii trăsăturilor de caracter pe care le are.

Mă așteptam la impactul serialului, pentru că a adus o nouă viziune asupra filmului românesc, pentru că dinamica serialului este foarte diferită de ceea ce s-a produs până la momentul lansării și, pentru că, printre altele, abordează o temă destul de sensibilă care până acum a fost prea puțin abordată.

Ai jucat și în “La Gomera”, cum a fost experiența?

Deși rolul meu a fost mic iar timpul petrecut pe set nu a fost foarte lung, experiența în sine a fost foarte benefică. Corneliu Porumboiu este unul dintre regizorii români apreciați pentru filmele sale, dovadă fiind premiile câștigate la marile festivaluri internaționale, iar faptul că a dorit să fac parte din proiectul său nu poate decât să mă încânte.

Imi aduc aminte de o poveste pe care am auzit-o în timpul facultății, sper să fie și adevarată, în care Marcel Iureș avea de ales între mai multe proiecte. Managerul său l-a sfătuit să aleagă filmul care se termină cu personajul pe care îl avea de interpretat, sugerându-i, astfel, că personajul care incheie un film este unul dintre personajele cheie ale întregii producții.

“La Gomera” nu se termina cu mine, însă dacă ar fi să ne luăm după spusele acelui manager, rolul meu a fost unul dintre cele mai importante pentru că personajul meu a apărut în una dintre ultimele secvențe ale fimului :)))))))

Regreți ceva din cariera pe care ai avut-o până acum?

Deși până în acest moment am avut ocazia să lucrez cu oameni talentați și nume importante ale cinematografiei și ale teatrului românesc, există proiecte din care regret că nu am făcut parte, unul dintre acestea fiind “Câini” al lui Bogdan Mirică, un film pe care îl consider ca făcând parte din seria celor mai bune filme românești produse în ultimii ani.

Am învățat, totuși, să las în spate un casting și să nu mă gândesc la el dupa ce părăsesc locul unde a avut loc proba, pentru că gândul dacă ai fost sau nu selectat poate ajunge să fie chinuitor.

Se spune ca diferența între teatru și cinematografie crește de la zi la zi. Dacă ai avea de ales între ele în ce direcție ai înclina?

Îmi este destul de greu să aleg între ele deoarece mă simt bine atât pe scenă cât și în fața camerei. În plus, ambele au contribuit din plin la ceea ce sunt acum. Scurt-metrajul “Valuri” în care am jucat pe când aveam 17 ani m-a ajutat să îmi fixez drumul în viață, într-un moment în care nu știam ce îmi doresc, iar scena mi-a confirmat că într-adevăr aceasta este meseria pe care îmi doream să o urmez. Ultima probă pe care am susținut-o la examenul UNATC-ului a fost cea care mi-a și confirmat acest fapt.

Dacă ne urcăm în mașina timpului și ai avea șansa să joci într-un film românesc de oricând, pe care l-ai alege și de ce?

De-a lungul istoriei sale cinematografice, România a produs numeroase filme bune, indiferent de regimul în care au fost realizate, astfel că numirea unui singur produs îmi este destul de dificilă. Daca îmi permiți, aș alege în schimb, o perioadă în care să mă ducă mașina timpului și aceea ar fi cea în care actorii contau mai mult pentru clasa politică.

Ce proiecte pregătești? O să te vedem în Umbre 4, da?

Momentan trebuie găsite soluții pentru a le relua pe cele care au fost întrerupte din cauza pandemiei. Este bine că putem juca în aer liber, însă locurile în care se pot desfășura spectacole sunt cu mult mai puține comparativ cu numărul producțiilor existente.

Cu toții ne dorim continuarea serialului “Umbre” însă momentan nu am primit nicio informare oficială în acest sens. Producerea urmatorului sezon depinde de foarte mulți factori, însă eu sper să se rezolve totul cât mai repede și să primesc telefonul care să mă informeze de începerea filmărilor.

O recomandare de film/carte?

“Poveste din Bronx” este primul care mi-a venit în minte. Am un instinct foarte bun și am ales ca și de aceasta dată să merg pe mâna lui. Întotdeauna mi-au plăcut filmele inspirate din fapte reale iar acest film redă mai mult sau mai puțin copilaria lui Chazz Palminteri. Dacă sunt pasionați de filme cu sau despre mafioți, cu siguranță vor îndrăgi acest film.

“Umbra vantului” de Carlos Ruiz Zafon este extraordinară!

Am învățat ceva din toată experiența asta? O să fim mai buni?

Eu sper să fi învățat ceva. Măcar să nu mai luăm în râs pericolul care ne paște. Pot înțelege descătușarea unora după toată această perioadă de izolare, carantină și restricții impuse însă ar trebui să fim mai atenți indiferent de tabăra din care facem parte. Personal, nu credeam că vom ajunge să trăim asemenea vremuri în care oameni să recurgă la gesturi extreme pentru lucruri pe care până acum le consideram banale sau la îndemâna oricui.

Chiar dacă va fi pentru puțin timp, consider că după acest episod vom aprecia mai mult micile bucurii de care am fost privați în toată această perioadă, fie că vorbim de o ieșire la masă cu prietenii sau o simplă plimbare în parc.

Author: reimagine