reIMAGINE cu Sergiu Zegrean

Cine este Sergiu? Pasiuni, profesie, hobby-uri?

Mă numesc Sergiu Zegrean, am terminat Facultatea de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara, iar după absolvire am devenit cadru didactic aici, specializându-mă în design de interior. În paralel, aloc mult timp ilustrației (desen, artă conceptuală, creare de imagini). Aș spune că, în cazul meu, pasiunile, profesia și hobby-urile se amestecă adesea și de aceea îmi este dificil să vorbesc despre fiecare în parte. Încerc să-mi fructific pasiunile în job, să nu trasez limite rutiniere între hobby-uri și profesie.

Când a apărut pasiunea pentru ilustrație și cum s-a transformat, poate, într-un stil de viață?

Desenul a făcut mereu parte din viața mea. Cred că a început să se transforme în ceva mai mult în momentul în care am descoperit creațiile lui Ralph McQuarrie, ilustrator și concept artist ce a dat formă universului Star Wars. El mi-a mijlocit prima incursiune în lumea desenului fantastic. Imaginile lui McQuarrie au însemnat pentru mine momentul de vârf a ceea ce înseamnă ilustrație sci-fi. De la calibrajul proporțiilor la potențarea peisajului fabulos, totul m-a fascinat la el.

Ulterior am descoperit alți artiști pregnanți, dintre aceștia, John Howe și Alan Lee, cunoscuți pentru ilustrarea scrierilor lui Tolkien, fiind doi ilustratori care m-au influențat. Am fost atras de felul în care povestea din spatele imaginii este narată, cum ea are puterea stranie de a transmite, dincolo de limitele vizibile ale unei scene, o istorie a unui loc inexistent, de a reda chipul și caracterul unor personaje ireale. Eu însumi, prins fiind de fluxul magnetic al compoziției, coroborată cu interesul viu pentru distribuirea culorii și cu obsesia de a coagula atmosfera, am avut în vedere ca, dincolo de subtilitățile tehnicii, să trec de ramele poveștii, să-mi povestesc, de fapt, propriile mele amintiri neîntâmplate.

Mediul profesional în care îmi desfășor activitatea, cu toate rigorile sale academice, nu taxează drept minore preocupările mele de o asemenea factură, dovadă fiind faptul că am abordat și o asemenea tematică în expozițiile mele cu caracter personal sau în cele colective la care am participat sub auspiciile Facultății de Arte și Design.

Cum se îmbină design-ul și ilustrația în viața ta?

Este o întrebare interesantă. În context uzual, cele două se deosebesc prin conținut, finalitate, libertate de exprimare și tehnică de lucru. Dar, cu toate acestea, de multe ori mi se întâmplă să o abordez pe una prin filtrul celeilalte. De pildă, unei prezentări ambientale tind să-i adaug nuanțe poate prea artistice, variații de tehnică și detalii specifice picturii, care contrabalansează aura tehnică a imaginii și ascunde necunoașterea tehnicii 3D.

În sens contrar, aspecte ale designului, fie de interior, obiectual sau grafic, devin utile pentru realizarea ilustrațiilor. Aici zona modelării 3D, însoțită de aspecte ale compoziției bi și tridimensionale, poate fi o portiță de salvare pentru orice ilustrator, iar în cazul meu m-a ajutat să „corectez” zonele care încă îmi par dificil de reprezentat; în timp, această abordare cred că mi-a definit stilul într-o oarecare măsură.

Din altă perspectivă, am adesea sentimentul că zilele sunt prea scurte pentru a putea îmbina și parcurge armonios cele două drumuri. Însă amândouă fac parte din viața mea, așa că trebuie să le acord permanent atenția cuvenită și să găsesc soluții acolo unde apar blocajele.

Care sunt proiectele de suflet de care îți aduci aminte cu plăcere? Care au fost provocările și lecțiile învățate?

Fiecare proiect aduce atât satisfacții, cât și nemulțumiri. Nu aș vrea să menționez unul anume, deoarece îmi place să cred că bucăți de proiecte, fragmente de imagini create până acum nu reprezintă decât, printr-un efort cumulativ și de asumare, părți ale unui proiect mult mai vast. Forțând un pic nota, cred că ideile neașternute pe hârtie sunt de multe ori cele mai apropiate de miezul incandescent al creatorului. Ele, incluse în fiecare caiet de schițe început și, uneori, neterminat, vreau să cred că reprezintă chiar mai mult decât un amplu proiect săvârșit, că ar putea însemna, cum crede Degas, expresia cea mai directă a artistului, cu o valoare mai profundă decât imaginea finită, pictată.

De multe ori, o schiță înglobează mult mai mult decât ar putea-o face o imagine finală și de aici reiese și una dintre marile provocări, de a înțelege avantajul unei greșeli și de a controla natura spontană a unui asemenea desen. O parte din imaginile prezentate aici, în special cele din seria Sands, fac parte dintr-un proiect actual mai întins, care m-a acaparat afectiv și pe care sper să-l duc mai departe în perioada următoare.

Apoi, ilustrațiile pentru Azarys și regatul scorpionilor de foc, Piatra soarelui și TeZeus ale autoarei Claudia Muntean mi-au oferit un prilej formidabil de a-mi exersa potențialul creator. M-am lovit de situații neprevăzute și am fost obligat să abordez subiecte neîncercate până la momentul respectiv. Acum lucrăm la ultimul ei proiect, despre care trebuie să spun că a prins să se contureze frumos.

Mi-ai spus că multă inspirație vine din mitologie. Cum percepe Sergiu acest izvor nesecat de simboluri și cum se alchimizează miturile sub penița lui?

Mituri, povești, legende, istoria mai mult sau mai puțin romanțată, fiecare sunt bogate surse de inspirație. Crescând sub influența scrierilor lui Tolkien, în imaginile pe care le construiesc, timpul este când unul cu o aură de medievalitate imaginară, când cu trimiteri la o lume a celților, poate a vikingilor și ale lor sagas, un timp în care sabia este marca eroului, un timp în care selkies, troll-ul sau dragonul sunt o parte cât se poate de reală a lumii. Lăsând în urmă acești protagoniști, sinuozitățile mitologiei, ale legendelor mă îndeamnă către zone fantastice, atemporale, a căror substanță se cere inventată prin imagine.

Ne-ai trimis câteva lucrări și m-aș bucura dacă ne-ai spune povestea lor?

Primele imagini fac parte dintr-un proiect personal început în urmă cu doi ani și spun povestea a două personaje din lumi diferite, pierdute în labirintul unui ținut străin, din care încearcă să își găsească drumul spre casă. Aici puteți vedea câteva mostre de formă și de atmosferă ale peisajului în care ulterior vor fi inserați protagoniștii poveștii. Deocamdată proiectul este într-un stadiu incipient, dar sper să vi-l pot prezenta mai în amănunt într-un viitor apropiat, poate într-o publicație sau într-o expoziție de ilustrație și pictură digitală.

Imaginea cu bătrânul și copacul este o interpretare personală a legendei arthuriene: Merlin, personaj ce simbolizează forța ascunsă și misterele naturii, este direct asociat cu sabia magică ce îi va reveni lui Arthur, aici fiind prinsă de ramurile unui copac străvechi. Apoi cred că veți recunoaște câteva scene din Stăpânul Inelelor al lui Tolkien, scene în care este prezentat arhetipul personajului negativ, Sauron, înfățișat în momentul creării Inelului Puterii în Mordor și înconjurat de peisajul „întunecat” al muntelui Orodruin.

Ultimele imagini fac parte dintr-un proiect mai recent, un joc de scriere creativă conceput de Claudia Muntean, autoare pe care cititorii reImagine au cunoscut-o deja și cu care în continuare am ocazia să colaborez la un proiect foarte interesant de grafică și ilustrație. Prezentate aici sunt imagini a două dintre personajele jocului și un peisaj care sper să vă stârnească curiozitatea, urmând ca restul imaginilor să le descoperiți odată cu apariția setului întreg de cărți.

Cu fiecare lucrare se schimbă ceva în Sergiu? Ne poți povesti despre transformarea interioară care însoțește actul artistic?

Cu fiecare imagine realizată devii mai atent, mai conștient de lucrurile pe care le stăpânești și de cele încă neînvățate, mai nerăbdător în a începe următoarea schiță. Ilustrând un anume subiect, o perioadă lungă de timp devii atașat de acesta și există riscul de a percepe toate celelalte prin prisma lui. Iar pe măsură ce documentarea și procesul tehnic adâncesc detaliile unei imagini, și perspectiva asupra desenului se schimbă, deoarece cuprinzi mai multe specimene și deprinzi alte subtilități ale modului de lucru. În timp, prin exercițiu, am remarcat faptul că acel simț mental a ceea ce ar putea însemna următorul desen se construiește tot mai „ușor”, fiind aproape o reacție instinctivă. Iar asta reprezintă mereu o izbândă care nu face decât să mă adâncească mai mult în ceea ce fac. Astfel, percepțiile se schimbă și întelegerea lucrurilor este alta, fapt ce poate fi remarcat uneori de la o imagine la alta.

Există o invitație pe care o adresezi cu fiecare lucrare privitorului, cel puțin ăsta este sentimentul meu. Ce le-ai transmite astăzi cititorilor reIMAGINE?

Îndemnul meu pentru fiecare este de a continua povestea acestor imagini, și nu doar a acestora, a oricăror altora care vă inspiră, de a le îmbogăți cu propria imaginație și, în felul acesta, dându-le un soi de viață. Orice imagine îți poate spune mult mai mult decât ceea ce îți este așezat în fața ochilor, putând fi o hartă ascunsă către sufletul fiecăruia. Este un exercițiu bun, un mod de a-ți exersa creativitatea și, mai mult de atât, un fel de a medita.

Author: reimagine