De la Magician la Heremit, o perspectivă

S-au scris foarte multe despre viața intrauterină, despre memoria corporală și despre corpul nostru care păstrează înscrise toate traumele noastre profunde din inconștient. Specialiștii în psihogenealogie ar putea cu siguranță să completeze acest tablou mult mai detaliat și aplicat. Însă nu despre asta vreau să vă povestesc… sau, poate, un pic și despre asta.

Un pic și despre asta pentru că orice travaliu de dezvoltare personală, orice demers în procesul de autocunoaștere sau de cunoaștere de sine ne conduce de cele mai multe ori la originea noastră, la locul de unde venim, și este bine să ne amintim mereu de unde am pornit.

Vorbim adesea despre copilărie, despre adolescență, despre stagiile de dezvoltare a personalității dar uneori uităm în demersul nostru de cele 9 luni. În decursul acestor 9 luni materia noastră capătă formă tot așa cum poate într-un proiect, într-o idee, într-o dorință este posibil să regăsim, conștient sau nu, piste pentru materializarea acestora. Să ne reamintim că, de cele mai multe ori, asocierea unui eveniment exterior cu un eveniment de dezvoltare interioară ne poate lămuri în privința originii unei suferințe sau poate a unui blocaj în derularea procesului în care ne-am angajat.

Și să o luăm cu începutul, Magicianul, arcanul cu numărul 1 din Tarotul de Marsilia, arhetipul primei materii, ne vorbește despre întregul potențial, despre ceea ce jungieni numesc Animus și Anima, neseparați încă, despre modelul inițiatorului. Prima lună de sarcină este dedicată instalării, ovulul fecundat se separă în placentă și embrion. La început este un unic impact energetic, o idee, un impuls. Aici ne aflăm în etapa angajamentului utilizării potențialului pentru a da formă. Magicianul nu pleacă in căutarea cunoștințelor ci, mai degrabă, în a pune ordine în ceea ce deja știe. Și ce se întâmplă dacă evenimentele exterioare nu sunt în ordine ?

În luna a doua se formează sistemul cardiac, coloana vertebrală începe să apară, sexul, aparent feminin, începe să se dezvolte. Papesa, eternul și sacrul feminin, principiul fondator și fecundant din arhetipul mamei, mama divină, gardianul sinelui, Isis cu voal, simbolul energiei feminine care permite omului împărțit să se readune așa cum Osiriris a fost reconstituit bucata cu bucata de catre Isis, soția sa divină, pregătește terenul pentru etapa următoare. Și dacă evenimentele exterioare blochează mișcarea, dacă tensiuni sau conflicte din viața mamei se opun inconștient procesului de dezvoltare ? Ce travaliu ar fi, poate necesar, pentru a înțelege de ce proiectele pe care le inițiăm cu entuziasm se blochează în fașa ?

Deja în luna a treia, Împărăteasa, marele arcan al expresiei, adaugă pe drum discernământul. Este în luna în care fătul se definește sexual, rămâne feminin sau devine masculin. În această etapă apare pancreasul, care conține celulele numite insulele lui Langerhans care intrevin în fabricarea insulinei. Pancreasul, acest veritabil coordonator al digestiei, va regla de-a lungul vieții noastre tot ceea ce are legătură cu hrana, chiar și cu hrana simbolică. Dereglări în această perioadă datorate evenimentelor exterioare ne sunt sugerate tot de Împărăteasă, imposibilitatea de a înghiți, acel nod în gât, acel măr al lui Adam prezent în iconografia arcanei, probleme cu digestia, balonare pot fi oare manifestări ale stărilor mamei în a treia lună de sarcină ?

În luna a patra se perfecționează sistemul glandular, mai ales timusul care îl leagă pe copil cu totul de mama sa și care îi conferă imunitate. Imunitatea în teritoriul în care continuă procesul de rafinarea a viitorului pui de om. Tot aici se dezvoltă și glanda tiroidă Împăratul, arcanul teritoriului, în mod simbolic, protejează și conferă spațiu dezvoltării fătului. Și dacă teritoriul mamei este încălcat sau amenințat în această perioadă ? Cum va asimila inconștientul copilului trăirile mamei ? Împăratul ne vorbește despre certitudine, despre depășirea limitelor prin permisiunea de a explora lumi necunoscute. Ce frici, programe sau chiar afecțiuni fizice își au originea în poate furiile unui Împărat care își vede siguranța amenințată ?

Alături de Papă, cel care vorbește din inimă, cel care invită la echilibrarea celor două emisfere cerebrale, marele pedagog și orator, intrăm în luna a cincea, luna în care toți neuronii se formează definitiv, momentul în care se fabrică sufractantul destinat lubrifierii alveolelor pulmonare care se vor putea astfel desface în momentul nașterii. Poate o reflecție alături de Temperanță, arcanul cu numărul 14, în aceiași gamă cu Papa (1+4=5), marele arcan al respirației Interesant poate pentru persoanele cu dificultăți de respirație, afecțiuni ale plămânilor sau dureri de cap să reflecteze la întîmplările exterioare din acea perioadă.

În cea de a șasea lună sistemul respirator este complet dezvoltat și deși copilul s-ar putea naște acum nu i-ar fi foarte comfortabil. Poate la fel cum Îndrăgostitul, arcanul șase din Tarotul de Marsilia, nu se simte tocmai în apele lui atunci când se confruntă cu problematica libertății. Nevoia de libertate este consecința nevoii noastre de iubire. Ce evenimente exterioare s-au petrecut în această lună care au fost înregistrate poate ca o lipsă de iubire? Dificultățile pe care le întâlnim în viața de adult atunci când trebuie să alegem pot avea originea în teama inconștientă de a fi abandonați pe care am înregistrat-o în luna a șasea de sarcină?

În luna a șaptea bebelușul, datorită urechii sale externe, reacționează la sunetele exterioare, unele sunete îl relaxează, altele îl neliniștesc, recunoaște vocea tatălui și vocea mamei, rezonează cu tot universul sonor care îl înconjoară. Caleașca, arcanul cu numărul șapte, marele arcan al autorizării și al validării, ne vorbește, printre altele, despre alegerea între dorințe și frici, despre armonizarea rațiunii cu simțirea. În Mitul Sufletului, Socrate își imaginează sufletul uman precum o trăsură trasă de doi cai, trăsura ca simbol al părții celei mai conștiente a sufletului. Aceasta trebuie să aibă grijă de cei doi cai, Dorința și Furia, în așa fel încât aceștia să fie în echilibru altfel trăsura se va răsturna…. De ce avem mai degrabă grijă? Ce ne preocupă? Ce ne blocheazp să avansăm? Dorințele? Fricile? Și poate un eveniment exterior în a șaptea lună de sarcină ar putea conține primele semințe inconștiente ale comportamentului nostru prezent?

În luna a opta se desăvârșește procesul de manifestare al ființei, bebelușul începe să se răsucească și să își îndrepte capul spre ieșire. Justiția, marele arcan al transformărilor, arcan de pasaj, arcan de trecere, esență a justiției divine, invită la cunoașterea de sine, la justețe față de sine însăși, față de ceilalți și față de univers. Ce se întâmplă dacă în această perioadă evenimentele exterioare, trăirile mamei, universul exterior ne amprentează cu un program de injustiție, de nedreptate sau poate chiar cu blocajul inconștient de a veni într-o lume în care nu suntem bine veniți?

Heremitul, pelerinul și speologul Tarotului, acela care coboară în sine însăși pentru a aduce la suprafață soarele interior, anunță luna a noua. Bebelușu este pregătit să părăsească pântecele întunecat, viața din întuneric,  și să înfrunte lumea, să înceapă aventura. Va aduce cu el tot ceea ce cele 8 luni de călătorie i-au adus inconștient.

Aceste programe, memorii celulare se vor manifesta ca niște ecouri toată existența noastră. Organismul reacționează, primește sau generează senzații care treptat devin o carapace între corp și realitatea, un zid care ne separă și ne limitează… Poate de aceea în metoda Referențialului Arhetipurilor Personale amprenta este un aspect care permite lucrul cu aceste programe inconștiente, dar despre asta vom povesti într-un alt articol.

Îi mulțumesc lui Myriam Brousse pentru întâlnirea cu scrierile sale care m-a inspirat în realizarea acestui material. Corpul nu uită, vindecarea traumelor profunde din inconștient, apărută la editura philobia, este o referință pentru cei aflați în căutarea originilor suferințelor trăite și în descoperirea de sine.

Pe curând,

Monica Măgureanu

Author: reimagine