Scrisori, Dans

Dragă Eu,

Nu ți-am mai scris de ceva vreme și asta doar pentru că în ultimul timp te-am simțit foarte aproape. Era de ajuns să îmi treacă o aripă de gând și să te simt lângă mine. Poate o fi fost de la caldură…

Aseară însă te-am visat sau te-am auzit în vis. Mă strigai Eu… Ți-am răspuns deschizându-ți ușa către luna înghețată ce se cufunda în mare și te-am văzut. Așa de mult m-am bucurat, a trecut multă vreme de când nu te-am mai văzut în carne și oase.

Ce frumos am dansat Eu…

Înconjurați de lumina de gheață am rugat pescărușii să ne acompanieze și în simfonia valurilor am făcut primii pași pe nisipul alb. Eram două umbre regăsite într-un univers paralel, într-o lume de sunete tainice în care nu există decât momentul în care suntem, în care valurile poartă povestea regăsirii într-un viitor de amintiri al unui dans pe care nu l-am dansat niciodată.

Dar ni l-am adus aminte încă de la primele acorduri ale nocturnei. Mi-ai întins mâna și m-am confundat cu tine pentru ca apoi să alerg spre malul înstelat doar doar mă vei urma. M-ai ajuns din urmă și m-ai aruncat în valuri doar ca să mă salvezi. Am dansat nebuni războiul cu noi înșine și am respirat libertatea focului ce ne mistuia pe masură ce tempo-ul creștea. Ne-am dansat temerile și fricile, ne-am dansat sufletele până când pescărușii au obosit și atunci am alergat împreună pe nisipul fin și am construit castele pe care le-am jertfit apoi cu zâmbetul pe buze. Ne-am odihnit la adăpostul stelelor tremurătoare și am privit cum se trezeau delfinii. Am adormit visând în vis….

M-am trezit cu aroma de alge mistice în păr și cu aminterea îmbrățișării în care am adormit aseară.

Ce faci Eu? Scrie-mi ce-ai mai dansat în ultimul timp.

Pe curând

Eu

o scrisoare de Monica Măgureanu

Author: reimagine