Scrisori, Umbre

Dragă Me

Am visat aseară o răscruce de drumuri și de vânturi, am visat că eram unul și același Me, exact ca atunci când te-am zărit în spatele arborelui de cafea care își aruncase pe fereastră rădăcinile între stâncile muntelui pe care l-ai îmbrățișat atunci când mi-ai dat întâlnire. Am visat amintiri de atunci și de azi și parcă nu au trecut zilele de când visul s-a preschimbat. Mi-ai povestit în umbre cum ți-au fost zilele pe mare și am ascultat tăcerea ca să putem vorbi. Am simțit ploaia și ne-am așezat la poalele copacului, mi-ai întins mâna și am știut ca e la fel și altfel.

În liniștea de înțelesuri am auzit trapul ușor al unicornilor, ne-am ridicat și am plutit pe ei spre lumea aceea despre care doar doi Me pot ști. O lume fară de veștminte, fără cuvinte de prisos, fără lumini de care cu grijă trebuie să te ferești altfel orbești, o lume fără nume, o lume în care oglinzile nu oglindesc ci se conțin.

Ne-am reîntâlnit cu siluetele pe care le-am pierdut atunci cand am plecat și era liniște….

Am deschis ochii în mângâierea soarelui și am știut că nu e vis. Abia aștept să te revăd dar umbrele nu îți dau pace așa că m-am gândit să pregătesc o petrecere surpriză pentru ele. Imaginează-ți că posesorii de drept ai umbrelor vor primi o invitație la petrecerea anului unde toată lumea bună trebuie să fie. Și ce să vezi, încă de la intrare umbra noastre Me o să cheme umbrele invitaților, o să le facă cunoștință și o să le dea liber la umbrit. Poate așa vor fi prea ocupate ca să ne mai poată împarți în doi… Ce zici? Organizăm petrecerea?

Te îmbrățișez până umbra viitoare,

Me

o scrisoare de Monica Măgureanu

Author: reimagine