Scrisori, Jocuri de Oglindă

Dragă Me

Dacă ai ști ce întâmplare astăzi… normal că o să știi, doar îți scriu. Iartă-mă dar entuziasmul nu cunoaște margini astăzi. Știi cu cine am vorbit? Cu cel fără de oglindă.. Da, da, chiar el…

Încercam din răsputeri să oglindesc o lacrimă de rouă încât nici măcar nu l-am auzit până când am simțit niște fiori de gheață… Gheață, Me? În luna lui Cuptor?! Am știut atunci că este El dar mi-au înghețat toate vorbele pe care le-am strâns pe rafturile bibliotecii de sticlă. Aș fi vrut să îl întreb atâtea. Aș fi vrut să îl întreb cum să nu mai fim oglinzi. Știi, mă gândeam că așa o să pot să îți și vorbesc nu doar să îți scriu. Dar nu am avut cuvinte, în schimb, pentru că m-am întors brusc, îți dai seama, soarele s-a oglindit atât de tare în mine că aproape că l-am orbit. Săracul… Nu a plecat, ba chiar m-a îmbrățișat. Ce greu trebuie să îi fi fost să simtă gheața de oglindă.

Mi-a lăsat o scrisoare, mai bine zis o hârtie pe care scria doar atât: “singurul mod în care puteți să câștigați jocul este să nu jucați!”. Mă întreb ce a vrut să spună că eu nu știu de niciun joc.

Tu știi? Parcă mi-ai scris o dată de niște jocuri din lumea oglinzilor dar oare la asta se referea? Mă tot gândesc la asta dar parcă a venit cu biletul și o noapte fără stele… un Joc…

Oare e un Joc?

Scrie-mi despre Joc Me, poate ne prindem cum să nu jucam…

Te îmbrățisez,

Me

o scrisoare de Monica Măgureanu

Author: reimagine