Dragă Me
Am deschis ochii în dimineața aceasta și am văzut ceața. Am văzut-o foarte clar. Până acum am simițit-o și nu știam să spun ce anume îmi provoca senzația aceea de vulcan noroios sub presiune. Știu că la început am spus că are de a face cu schimbările bruște de temperatură, cu noile căutări de roci în care am pornit și că este doar operațiunea preliminară atât de necesară descoperirii noilor pământuri. Doar că senzația se încapățâna să apară oricând îmi era lumea mai dragă….
Și astăzi am văzut-o și trebuie să știi că nu e chiar atât de înspăimântătoare pe cât credeam. Parcă totul în jurul meu a căpătat o altă nuanță, contururile mesei blurate de ceața ce s-a coborât peste ochii mei par marginile biroului de nuc la care acum 500 de ani scriitorul a început povestea. Familiaritatea imaginii mă face să simt mii de pișcături în degetele de la mână și încep să îți scriu Me…. În toată ceața este foarte clar că vreau să îți scriu ție… Nu ți se pare amuzant? Dar cred că scriitorul tot ție îți adresa epistole pe vremea cand Erasmus, parcă el, spunea că în lumea celor orbi cel cu un singur ochi este rege.
Cred că am pierdut ochiul tot atât de repede pe cât l-am căpătat când am venit pe lume și am fost orbiți de un soare prea puternic. Toate lucrurile ascunse devin acum clare pentru că ceața este cea care le dezvăluie. Aștept să le așeze, în inimă, în suflet, pe masă, pe stradă, pe frunze și peste poveștile care abia așteaptă să își recapete locul la lumină.
Știi, chiar mă întrebam acum câteva zile ce se întâmplă cu strada spre care pașii mei se îndreaptă în fiecare zi. Cred, aproape sigur, că ceața și-a băgat codița… Aceeași stradă dar cu oameni altfel, în care nu se simt colțurile ci doar curgere lină, nu se văd trăsăturile doar siluete între aburi, în care ceața îi face în mod paradoxal vizibili…
Nu credeam să spun asta dar e nevoie de ceață ca să vezi clar drumul Me. Îl zăresc deja pe cel către tine, văd o întindere de apă iar tonurile de gri mă cheamă spre linia infinită a orizontului din mine. Am să pornesc spre tine, cine știe poate o să ajung la Me odată cu scrisoarea…
Te îmbrățisez cu ceață,
Me
o scrisoare de Monica Măgureanu
