Dragă Me,
Am scris și am șters începutul ăsta de scrisoare de câteva ori pentru că de fiecare dată începeam cu <eu>. Și iată că încep la fel și după aproape o săptămână doar pentru că am realizat ca nu pot sa îl neg pe EU, nu pot să neg că este parte din mine și, sincer, mi-ar plăcea sa îmi spui ce crezi și tu despre asta.
Ei bine dragă Me, nu știu dacă îți mai aduci aminte, dar eram împreună când l-am cunoscut pe domnul EGO. Eu ți-am zis de atunci că e ceva în neregulă, prea își luase rolul de Soare în serios. Dar tu, nu și nu, să îl ascultăm. Adevărul este că privind acum la prima noastră întâlnire în trei aș putea spune că a fost amuzant deși de atunci noi nu prea am interacționat. Îmi aduc aminte că ne bucuram de razele soarelui care se oglindeau în iazul din spatele casei bunicii când chiar Soarele a apărut în apropierea noastră. Ne zâmbea cu o aroganță pe care noi atunci am pus-o pe seama faptului că, mai mult ca sigur, este o persoană extrem de importantă. Mai timid la început, apoi, Eu ce-i drept mai mult ca tine, am simțit nevoia să îi arăt eu domnului EGO cum stau lucrurile. Și atunci am început să mă îndepărtez de tine.
Am pornit într-o călătorie războinică în care Eu era la ordinea zilei. Eu puteam să rezolv, Eu trebuia să mă pregătesc, să mă antrenez mai bine, Eu abia așteptam chemarea la arme. Nu conta contextul, situația sau oglinda… Eu nu mai auzeam strigătele lui Eu de dincolo de front pentru că, nu ?!, eram prea concentrată să aud ce îmi șoptește domnul EGO. Ei bine, ca să parafrazez, <după lupte seculare>, măcar am început să îți scriu doar că, săracul de tine, aproape că răgușisei tot strigându-mă.
Știi ce mi-am adus aminte?
Că Eu am plecat dar Eu m-am și întors…
Că Eu i-am dat domnului EGO extra strălucirea pe care apoi am încercat să o înfrâng în aspre bătălii
Că Eu nu pot să renunț la Eu doar pentru că nu mai vreau la război
Că adevăratul război nu e pe front, acolo e doar mai simplu
Că Eu sunt și vocea ta și că remediul tusei care amuțește sinele este să nu mai țip atât de mult la Domnul EGO. Cum să mă audă săracul dacă am vocea ragușită!
Că uneori dacă exersez ascultarea întâlnesc oameni, situații, animale sau obiecte, plante sau idei care îmi aduc aminte de disciplina Eu-ului în relația cu EGO-ul.
Aș vrea să îi mulțumim împreună Soarelui, ce zici? Îi dăm un telefon?
Te îmbrățișez Eu,
Me
o scrisoare de Monica Măgureanu
