Autosabotarea prin ochelarii Tarotului de Marsilia și a metodei Referențialului Arhetipurilor Personale.
Nu cred că există persoană care să nu fi trecut măcar o dată prin situația în care, deși animată de cele mai bune intenții, a experimentat starea de eșec, de „nu așa trebuia să se întâmple”. Încărcătură emoțională puternică, sentimente contradictorii, culpabilizare, valuri de emoție și aparent nici un motiv rațional pentru care dorința noastră nu s-a împlinit.
S-au scris multe despre autosabotare, despre modul în care poate fi recunoscută, cu atât mai mult cu cât rareori ne sabotăm conștient, despre ce am putea face pentru a evita autosabotajul, însă ce pare clar pe o foaie de hârtie sau pe ecranul telefonului este rareori clar atunci cînd tot amalgamul de stări vine peste noi și ne ia valul, din nou.
A conștientiza, înțelege, integra și transforma aceste comportamente care fac bunele intenții inutile este o provocare pentru fiecare dintre noi. Este, de multe ori, mai ușor să depersonalizăm comportamentele, să le scoatem în afară pentru a le privi din toate unghiurile și pentru a identifica modul propriu în care le putem transforma. În opinia mea personală, atunci când vorbim despre dezvoltarea de sine nu există rețete dar există instrumente, instrumente ce devin eficiente atunci când persoana, individul, alege conștient să lucreze cu ele.
Și aici ridicăm cortina pentru Referențialul Arhetipurilor Personale, metodă dezvoltată de către psihologul, filozoful, regizorul și cercetătorul religiilor, Georges Colleuil. Autorul ne propune perspectiva interdicțiilor, inconștiente sau conștiente, care acționează ca și factori limitatori în dezvoltarea de sine. Cu cât recunoaștem mai puțin interdicțiile pe care ni le impunem, cu cât fugim mai mult de ceea ce ne sabotează din interior, cu atât aceste acțiuni interioare se vor simți la nivelul cuvintelor și acțiunilor noastre exterioare. Interdicțiile însă pot deveni prietenoase atunci când ele contribuie la dezvoltarea noastră ca indivizi.
Poate ne va fi greu să acceptăm și să înțelegem autoconstrângerea, resentimentul, comparația, judecata sau culpabilizarea, pentru a numim câțiva factori de autosabotaj recunoscuți în literatura de specialitate, dar s-ar putea să fim măcar mai deschiși atunci când resentimentul poartă haina arcanului XX, Judecata, sau comparația își intra in rolul arcanului VI, Îndragostitul din Tarotul de Marsilia. Pășim pe teritoriul Împăratului mai ușor poate decât recunoaștem suferința provocată de invadarea teritoriului nostru personal și posibil ca arcanul din casa 3, a interdicțiilor morale conștiente dar și a modului în care vedem noi lumea, si cel din casa 1, a imaginii pe care noi o proiectăm în exterior, să ne ajute să ne privim, dacă trăim asta, mai ușor rana narcisică legată de imaginea pe care o am eu despre mine. Dar, cum am mai spus, nu există rețete însă există metode, așa cum este RAP (Referențialul Arhetipurilor Personale), care permit trăirii noastre personale să se manifeste într-un cadru aducător de sens. Și dacă interdicția capătă sens atunci suntem, poate, pe punctul de a transforma energia distructivă a acestora în energie creatoare.
Îndrăgostitul, arcanul VI din Tarotul de Marsilia, vorbește, printre altele, despre angajament, despre a învăța pe propria piele că adevărata alegere este să nu alegem. În haine de scenă, cu întreg potențialul manifestat, Îndrăgostitul este cel care alege calea inimii, cel care nu va ezita să se pună în serviciul celor în nevoie, dar întodeauna aliniat cu dorințele proprii, cel sau cea care manifetstă iubirea necondiționată. Altfel s-ar putea însă să acționeze un Îndragostit autointerzis și autosabotat. Poate va conștientiza greutatea cu care face alegeri în viață sau imposibilitatea de a alege. Și ce reprezintă imposibilitatea de a alege? Autoconstrângerea Îndrăgostitului este, poate, lipsa angajamentului care poate veni, la rândul ei, dintr-o autocenzură – îmi imaginez consecințele îngrozitoare ale alegerii mele și atunci mai bine nu aleg. Spuneam că trăirea personală este prima în ierarhia regulilor de lucru cu RAP așadar vă invit să dezvoltați prin prisma propriilor trăiri și să răspundeți cu sinceritate: “Cine vă sabotează cu adevărat?”
Ce este Referențialul Arhetipurilor Personale? O metodă de autocunoaștere și un instrument util în lucrul cu oamenii care îmbină terapia prin simbol, arhetipurile prezente în cele 22 de arcane majore, intuiția personală atât a clientului cât și a practicianului metodei.
Pentru a compune Referențialulul Arhetipurilor Personale este necesar să facem să coincidă cele paisprezece arcane (treisprezece majore și una minoră) obținute printr-un calcul numerologic cu cele paisprezece case, fiecare casă corespunzând unui aspect diferit al existenței. Personalitate, căutari, provocări și resurse, proiecte personale și parentale, interdicții sau conflicte psihice inconștiente, iată câteva dintre aspectele la care ne putem cel puțin uita în cadrul oferit de această metodă.
Găsim ilustrate în arcanele din tarot marile concepte ale psihanalizei și psihologiei moderne. Acest lucru susține dimensiunea psihologică a tarotului și forța terapeutică a simbolurilor. Referențialul oferă cadrul în care secretele (cuvântul arcan cu pluralul arcana provine din latinescul arcanum care înseamnă secret) se dezvăluie în mod simbolic și prin proiecție celui care pășește pe acest drum. Nu este însă vorba despre secrete exterioare propriei ființe cât despre ceea ce literatura de specialitate numește inconștient. Însăși semnificația cuvântului simbol, din grecescul symbalein – a pune împreună, completează tabloul și oferă cheia pentru terapia prin simboluri. A înscrie simbolul în viața personală este o cale terapeutică.
