Din ce în ce mai des ma întâlnesc cu acest cuvânt, compasiune. Suntem îndemnați să o arătăm, să o demonstrăm, să ne arătăm nouă înșine compasiune sau să practicăm compasiunea.
Nu știu cum este pentru voi dar până recent eu eram destul de încurcată când venea vorba despre ce intelegem prin compasiune. Este empatie, este să simți ce simte celălalt, este dorința de a îi ajuta pe ceilalți, este milă, sunt toate… Poate nu întâmplător m-am înscris la un curs despre Chestionarea cu Compasiune.
Dar ce inseamna compasiune?
Etimologic, cuvântul compasiune derivă din latinescul compati. Pati înseamnă a suferi iar com înseamnă cu. Compasiune înseamnă deci a suferi cu…nu pentru, ci cu…
De altfel, în viziunea lui Gabor Mate, putem vorbi despre 5 niveluri ale compasiunii.
La un prim nivel ne întâlnim cu ceea ce Gabor numește Compasiunea Obișnuită, cea de care suntem aproape toți capabili. Dacă cineva suferă ne simțim în afara zonei noastre de confort, ne dorim să înceteze durerea lor, empatizăm și simțim nevoia de a face ceva în această privință.
Urmează Compasiunea Înțelegerii. Am trecut de nivelul în care nu ne simțeam confortabil, nu o mai facem însă suntem curioși să înțelegem de ce. De ce suferă persoana de lângă noi, ce sens dă ea durerii pe care o trăiește.
Apoi la nivelul Compasiunii de Recunoaștere conștientizăm că nu este nimic din ceea ce se întâmplă în cealaltă persoană care să nu se întâmple și în noi înșine. Nu există judecăți, interpretări, nu există nimic adevărat în celălalt care să nu fie adevărat și în noi înșine.
Compasiunea Adevărului ne vorbește despre faptul că nu putem ajuta cu adevărat sau salva pe nimeni de la suferință. Nu putem lua suferința altcuiva, nu îi putem proteja, însă îi putem ajuta să experimenteze suferința.
Compasiunea Posibilităților ne vorbește despre a vedea în ceilalți posibilitățile pe care ei poate încă nu le văd.
Dar oare putem avea cu adevărat compasiune față de cei din jur dacă nu avem față de noi înșine?
Nu realizăm de cele mai multe ori că a avea compasiune înseamnă în primul rând să avem compasiune de sine. Cum am putea față de celălalt dacă nu o facem pentru noi?
Poate pare că avem, că sărim în ajutor oricui are nevoie, că ne oferim timpul, energia, banii uneori, celor care suferă însă e compasiune sau, dacă suntem cel puțin sinceri cu noi înșine, este o încercare de a obține ceva ce ne lipsește?
Poate recunoașterea, iubirea, stima de sine, încrederea, protecția și câte și mai câte, ne animă acțiunile. Și nu e nimic în neregulă aici.
După cum spune Almaas și a sa teorie a găurilor sau golurilor, în momentul când venim pe lume venim cu tot ceea ce suntem și avem nevoie, o picătură de conștiință. Suntem tot și avem tot.
Ușor, ușor însă mediul ne oglindește și dacă acest lucru nu se întâmplă optim și pe toate planurile vom dezvolta goluri pe care vom încerca să le umplem din exterior și așa se va naște personalitatea noastră.
Dacă nu ne-am simțit iubiți, și asta nu înseamnă că nu am fost, vom căuta să primim iubire, să ne uităm pe noi pentru a corespunde și asta ne îndepărtează de la sinele nostru.
Dacă am dezvoltat un gol de stimă de sine, ne vom angrena probabil în activități care să ne dea ceea ce noi nu știm să ne oferim. Fie profesii, fie poziții în societate, fie implicarea în activități caritabile poate, și așa mai departe.
Atunci când conștientizăm cât ne-am rupt de noi, când simțim durerea, suferința, tristețea, furia sau orice alt disconfort, avem noi compasiune față de noi?
👉 Suntem curioși de ce suferim? De ce a ajuns această boală în viața noastră? De ce trăim ceea ce trăim? Sau încercăm să o rezolvăm rapid? Să aflăm diagnosticul și să luăm medicamentul?
👉 Atunci când sesizăm apariția judecății noastre asupra celor din jur realizăm că este o judecată pe care noi o avem despre noi înșine? Realizăm că ceea ce credem despre celălalt este la fel de adevărat și pentru propria noastră persoană?
Vă invit la reflecție și la practicarea compasiunii în primul rând față de propria persoană.
Pentru că în cele din urmă ceea ce uităm foarte repede este să fim blânzi cu noi, să ne oferim iubirea pe care o căutăm atât de mult în ceilalți, să ne oferim spațiul, să experimentăm orice emoție apare și să rămânem conectați la noi înșine.
