Onomasofia, un instrument în cunoașterea de sine și un drum terapeutic

Onomasofia, ca instrument de cunoaștere de sine te invită să răspunzi la întrebarea Tu de ce te numești așa?

“Eu sunt Monica, îmi pare bine! Tu? Cum te numești?“.

“Cum te numești?” este de obicei prima întrebare pe care o punem atunci când facem cunoștință. Poate mai puțin în “Micului Prinț”, după cum ne aduce aminte Georges Colleuil, unde prima întrebare este „Ce iubești tu?”. Această, aparent banală întrebare, ne permite un prim contact, o primă introducere în interacțiunile umane. Doar că noi, occidentalii, ne oprim aici și trecem direct la subiect. Nu întrebăm aproape niciodată „De ce te numești așa?”.

În jurul lumii

În Africa, într-o cultură în care fiecare cuvânt are putere, numele copiilor nou născuți nu sunt mai prejos. De obicei copilul nu primește un nume la naștere ci după șapte sau zece zile în cadrul unei ceremonii speciale. Această perioadă nu numai că permite mamei să se recupereze dar lasă timp pentru ca nou născutul să se hotărască să rămână în această lume. Un vechi proverb Yoruba ne aduce aminte că un nume bun este mai prețios decât aurul și argintul. Abia la momentul la care copilul primește numele își va ocupa locul în lume.

În alte tradiții copilul primește numele înainte de a se naște iar șamanul îl striga în momentul în care vine pe lume.

În China de obicei numele sunt formate din trei caractere sau silabe. Cum limba chineză are foarte multe semne probabilitatea ca doi oameni să se numească la fel este foarte mica. Prenumele poate să simbolizeze un aspect al naturii, ceva din personalitatea acestuia sau poate avea o semnificație personală pentru părinți.

În Grecia, traditional, copii sunt numiți după bunici, uneori alăturându-se cele două prenume. De exemplu o fată cu bunicile purtând numele de Maria și Anna, a primit numele Marianna.

Chenguang, lumina dimineții, Alice, cea înzestrată cu noblețe, Irina, pace, George, cel care muncește pământul sau Claudiu cel care șchioapătă, iată câteva posibile sensuri ale numelor pe care le-am primit, pe ba baza cercetărilor onomastice și etimologice.

Dar totuși “Un nume ce-i?”[1], se întreabă Shakespeare în Romeo și Julieta. După Georges Colleuil, creatorul Onomasofiei[2], “nu ne purtăm numele ci numele sunt cele care ne poartă pe noi.” Onomasofia (înțelepciunea numelor și prenumelor) se adresează societăților moderne care s-au separat de aceste cunoștințe. Ea completează și extinde practica și cercetarea terapeutului orientând arta sa către o nouă experiență de lucru asupra identității.

Ce este Onomasofia?

Onomasofia este o abordare energetică și transgenerațională adaptată vibrației particulare a prenumelor și numelor noastre. Această metodă este un instrument auxiliar în terapie, contribuind la individualizarea persoanelor în raport cu descendența lor. Onomasofia ne învață, de asemenea, locul pe care îl dețin numele și prenumele noastre în inconștientul familial sau colectiv.

În cadrul sesiunilor de Onomasofie practicianul lucrează cu noțiuni și simboluri desprinse din analiza numelui, prenumelui și literelor din alfabetul latin. Problematica individului, misiunea spirituală, provocarea fundamentală a acestuia, potențialul personal și lecțiile de învățat, desprinderea de linia maternă și cea paternă din punct de vedere transgenerational, sunt doar câteva repere de lucru cu această metodă.

Cum funcționează?

Numele și prenumele pe care le purtăm poartă în ele o memorie care ne conectează cu linia strămoșilor și un proiect care ne transpune în viitorul părinților noștri.

Pentru început, fără alte cunoștințe detaliate, poate merită să vă întrebați:

• Cine ți-a dat acest prenume?
• Cu ce scop?
• Unde în istorie își are rădăcinile numele tău de familie?
• Știi care este semnificația acestui prenume și a acestui nume?

Onomasofia reprezintă o căutare a identității, o metodă bazată pe cercetare la nivel individual. Studiem nume, prenume dar și diminutive, porecle, schimbările de nume sau schimbarea ortografiei.

Elvira

Am să închei cu un exemplu interesant al unei persoane cu care am lucrat în această metodă. Elvira, rasă pură conform Ilenei Ioniță-Iancu, a venit la o sesiune de onomazofie povestindu-mi că nu reușește să se elibereze de un profund sentiment de vinovăție care îi marca toată existența dar și o relație dificilă cu mama sa – vinovăție ca nu a răspuns la telefon colegului de muncă în week-end, vinovăție că nu a ajutat acea persoană care era prietenă cu prietena ei, vinovăție că nu alocă suficient timp soțului și copiilor iar când o face vinovăție că nu se ocupă de treburile de la job… și tot așa.

Explorând puțin Elvira și-a dat seama ca a primit prenumele la dorința tatălui a cărui primă mare iubire a fost colega de liceu, Elvira…. Fără a intra în amănunte, vinovația Elvirei de astăzi era vinovăția simbolică a Elvirei, iubita tatălui, pe care aceasta din urmă o simțea în legătură cu soția acestuia…. „AHA…. a zis Elvira, de aceea îmi este teamă mereu să nu îi fac rău mamei..”

În cele din urmă, asemeni terapiei identității, Onomazofia ne propune să disociem între ce ne aparține și ce nu ne apartine iar pentru a face acest lucru mai întâi este nevoie să identificăm memoria numelui de familie și proiectul prenumelui sau prenumelor pe care le-am primit.

Apoi, cu ajutorul literelor ce formează numele și prenumele noastre vor fi abordate problematica individului, misiunea spirituală, provocarea fundamentală a acestuia, potențialul personal și lecțiile de învățat.

Un exemplu practic de onomasofie

Ca să închei tot cu un exemplu practic vă propun verbul A DIVORȚA. Problematica reprezentată de litera „O” simbolizează o schimbare de ciclu. Dacă trăim divortul ca o schimbare de ciclu reducem patosul legat de acest eveniment pentru că O are valoarea numerică 15 (Diavolul). În acțiunea de a divorța avem alegerea să considerăm acest lucru ca o schimbare de ciclu sau ca o alegere a Diavolului, respectiv o separare violentă, o exacerbare a dependențelor emoționale și nu numai.

Deci?

Tu de ce te numești așa?

[1] În traducerea lui Șt. O Iosif – Un nume ce-i? Un trandafir, oricum/ îi spui, exală-acelaşi scump parfum

[2] Onomasofia este o creație Georges Colleuil

Articol realizat de Monica Măgureanu, apărut în Psychologies, Octombrie 2021