Pumnalul

Fata își simțea palma însemnată arzând. Se apropie de nuia însă senzația nu o părăsea, încercă să ia cupa însă durerea aproape că o făcu să se prăbușească. În momentul în care poposi deasupra cuțitului o senzație de gheață începu să calmeze usturimea din palmă. Luă cuțitul iar băiatul dispăru în mod magic… iar piesele de mozaic se puseră în mișcare. Vântul începu să adie și fata păși înainte pe podul de chihlimbar, peste o apă purpurie…

Începuse călătoria spre simfonia ce nu a fost niciodată auzită…

Merse o vreme pe podul suspendat parcă între lumi încercând să întrevadă dincolo de valurile de purpură însă părea că nu se va termina nicăieri. Cu cât scruta mai arzător linia infinită a orizontului cu atât simțea mai agitată mișcarea mozaicului în toată ființa ei… Obosită de nici ea nu știa de ce se opri și se aseză pe modelul colorat în tonuri de mov, albastru și galben care se întindea acum în fața ei. Începu să studieze modelele din fața ei și atunci văzu că una dintre bucățile de un galben de ceară părea deplasată față de simetria modelului. Și cum simetria nu era printre favoritele fetei aceasta începu, animată din nou de ideea de a ști, să cerceteze cu atenție acea deplasare subtilă de aliniament. Încercă sa o preseze ca să își reia locul, apoi încercă să o scoată din lăcașul ei dar nu reuși decât să își zdrelească degetele… Un gând o străfulgeră, “poate dacă închid ochii..”… Nimicul insista să se întâmple.

Descurajată își prinse faldurile rochiei de azur ca să își potolească lacrimile de sânge și dădu peste cuțitul pe care băiatul jucăuș i-l oferise, sau, mai bine zis, pe care ea îl alesese. Într-un gest aproape automat apropie lama pumnalului de spațiul care deranja simetria și închise ochii. În fața ei apăru dintr-o dată o femeie despre care nu puteai spune cu exactitate dacă era tânără sau bătrână. Pe cap purta o tiară care îi ascundea și ultimul indiciu de vârstă care se poata găsi într-o șuviță de păr iar mantia de un albastru infinit acoperea ceva ce părea a fi un tron de arțar. Nu putea zări nimic în spatele ei pentru că un voal magic ascundea privirii peisajul însă atrasă ca de un magnet privirea îi căzu pe un obiect pe care doamna fără vârstă îl ținea între palme…

Avea sentimentul că este mama pe care nu își aducea aminte să o fi văzut vreodată, că este ea dintr-un trecut viitor și în același timp tăcerea ei o făcea să se înfioare.

“Cine ești? De ce am senzația că ne-am mai întâlnit”, întrebă ea grabită dar nu primi niciun răspuns în afara privirii care părea că o alintă și în același timp îi lansează o invitație…

“De ce ții în mână o carte cu paginile albe? Ești scriitoare? Ce este dincolo de văl?”, din nou niciun răspuns în afara privirii care insista să o îmbrățiseze.

Închise ochii, atinse pumnalul dar din nou nimic.

Încercă să pășească dincolo de văl însă o barieră invizibilă o curenta de fiecare dată. La ultima încercare descarcarea de energie a fost atât de puternică încât se dezechilibră și privirea îi căzu pe foile albe ale cărții din mâinile ciudatului personaj. Rămase cu privirea ațintită înspre ele și închise ochii gândidu-se ce bine i-ar prinde ajutorul Timpului. Litere și cerneală se amestecau în fața ei și pe foaia albă apăru o întrebare:

“Ce este pumnalul pentru tine?”

“M-a ajutat să ajung aici..”, izbucni ea.

“Ce este el pentru tine cu adevărat, nu cum l-ai folosit”, se așternu pe coala albă.

“Pumnalul este…” și se opri brusc. Fără a scoate un cuvânt îl așeză între paginile cărții și închise ochii fără să se gândească la nimic…  Simțea cum rochia se strânge în jurul taliei ca într-o chingă și cum o energie nebănuită îi animă sufletul… “Cuvintele sunt cuțite” șopti ea…

Simți mâgâierea zâmbetului doamnei fără vârstă și văzu cum pumnalul se preschimbă într-o spadă, cu mâner încrustat cu topaze și cu niște litere ciudate sculptate într-un oțel ce părea că vorbește la fiecare atingere a luminii.

“Te poți întoarce acum doar ca să revii” se auzi o voce și dintr-o dată claxonul unui bolid de viteză o făcu să deschidă ochii.

“Traversăm azi, domnișoară…?”… se auzea în urma ei

Va continua

de Monica Măgureanu

Abonare Newsletter

Fii la curent cu cele mai noi articole de răsfoit